In cercetare la Muzeul Militar

Muzeul Militar este unul dintre obiectivele pe care fiecare om aflat macar cateva zile prin Bucuresti ar trebui sa le vada. Iar daca stati aici de multi ani si inca n-ati calcat pe la muzeu, nu-i timpul pierdut. De ce? Pentru ca e genul de loc in care poti sta oricat de mult sau oricat de putin. Intrarea costa 5 lei de persoana, ceea ce, pentru cateva etaje cu sali de exponate, o curte plina de vehicule militare si armament si doua pavilioane separate este un pret absurd de mic. Obiectivele se pot vizita in orice ordine, dar exista un parcurs recomandat. Fotografierea este permisa contra unei taxe de 20 de lei.

 

 

Incepi, ca de obicei, din negura vremurilor. Pietre, pietre usor modelate, pietre mai fin modelate, pietre ascutite si deja cu un aspect letal. Ciocane, sabii de bronz si de fier, varfuri de sageti, in vitrine care urmaresc evolutia cronologica a armelor folosite in urma cu mii de ani.  Pana la daci si romani, unde totul capata contururi mai precise.

 

 

 

De aici incolo, vom gasi peste tot, pe langa arme si armuri, modele in marime naturala ale soldatilor si capeteniilor din fiecare perioada. Pentru cei pasionati de detalii, fiecare vitrina cuprinde planuri ale unor asezari fortificate sau expune documente semnificative, legate de diferite momente istorice. Exista si reconstituiri ale unor cetati si tipuri de ziduri. Pentru ceilalti, chiar si o trecere rapida inseamna un contact placut cu epoci care, cunoscute doar din filme si din manuale, capata aici mai multa consistenta.

 

 

Majoritatea exponatelor se refera la lupta pe uscat, insa veti intalni si cateva zone dedicate aviatiei si fortelor navale.

 

 

 

 

O mentiune importanta: Muzeul Militar nu s-a cantonat in istoria veche a Romaniei. O galerie este dedicata armatei romane moderne si cuprinde inclusiv echipamente folosite de soldatii nostri in misiunile NATO.

 

 

O alta galerie ilustreaza revolutia din 1989. Poate cel mai emotionant punct al traseului, aici puteti vedea obiecte ale catorva dintre eroii revolutiei, inclusiv o manta penetrata de srapnel. Sunt expuse si arme si afise folosite in 1989, precum si ziare aparute atunci in tara si peste hotare.

 

 

In continuare, vizitam curtea. Un spatiu destul de mare cu multa verdeata, ocupat de arme grele incepand din Primul Razboi Mondial, pana in zilele noastre. De la obuziere la mine navale, de la tancurile cele mai cunoscute din Al Doilea Razboi Mondial, pana la lansatoare de rachete, in curte se odihnesc mii de tone de armament. Majoritatea exponatelor sunt insotite de placute cu numele si specificatiile, astfel incat un entuziast ar putea petrece o ora fara probleme, luandu-le la rand.

 

 

 

In fine, turul include doua pavilioane, unul dedicat aviatiei, iar al doilea – accesoriilor de calarie. Nu il ratati pe primul, pentru ca acolo se afla costumul si capsula lui Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut roman de pana acum. Tot in acest pavilion veti gasi replici ale avioanelor folosite de Henri Coanda si Aurel Vlaicu, precum si alte cateva aparate de zbor, militare si civile. La plecare, daca nu cumva a sosit ora inchiderii intre timp, va puteti opri la magazinul de modelism de la parterul corpului principal.

 

 

Este putin probabil sa parasesti muzeul nesatisfacut, dar exista cateva aspecte negative. Din pacate, nu sunt inca disponibile ghiduri audio, asa ca trebuie sa ne multumim cu textele din vitrine si, eventual, cu explicatiile de la curatori (care au fost foarte draguti cu noi). Simteam si nevoia mai multor detalii despre exponate, in sensul ca, in muzee asemanatoare din alte tari, sunt de multe ori explicate tehnicile de folosire a armelor si chiar sunt disponibile mostre (poti lua in mana o spada sau o pusca-mitraliera). Si, scapare sau nu, trebuie sa mentionez ca atunci cand am vrut sa plecam, la mai putin de o ora inaintea inchiderii, toate portile muzeului erau blocate, asa ca a trebuit sa sarim gardul impreuna cu alti cativa vizitatori. Asta ca sa nu ma plang ca lipseste latura de experimentare...

 

Una peste alta, o calatorie memorabila. Vizitarea completa a durat aproximativ trei ore, cu opriri lungi si dese, fara pavilionul de accesorii de calarie. Poate fi parcurs intr-o ora sau chiar in mai putin timp, in functie de prioritatile fiecaruia. La arme deci!

• Tag-uri