Incomodele locuri de hipsteri

 

O sa stau departe de o dezbatere despre ce este si ce nu este hipster. Termenul e pe ultima suta de metri a mainstream-ului, mai are putin si se rasufla de tot. S-au purtat dezbateri, s-au format contracurente, s-a spus chiar ca de fapt toti suntem hipsteri (astia care nu suntem manelisti) si ca cei care arata cu degetul sunt frustratii carora nu le iese hipstareala suficient de true. Ma rog… sa lasam deoparte toate disputele sterile si sa ne ocupam de hipsterul de pe strada, de hipsterul comunitar.

 

 

Avem cateva tipuri de locuri care tind sa-i polarizeze pe oameni in doua categorii: hipsteri si prost imbracati. Daca ai macar cea mai slaba speranta de a fi hipster, te duci acolo si s-ar putea sa iti iasa chiar si daca nu porti palarie. Daca te imbraci din colectia Politehnica 2009, te duci acolo si arati in ultimul hal (nu low profile, cum ai tu impresia).

 

 

 

 

 

 

Cafeneaua – incepem cu cazul cel mai interesant, pentru ca aici ii vezi la lumina zilei. Hipsterul face ochi, isi schimba pijamaua de dormit cu pijamaua de iesit in oras si hop! comanda un mic-dejun copios in vreo curte napadita de buruieni. Pardon, de natura. Sa zicem, la Lente. E o atmosfera tihnita, cu oameni care flecaresc si rumega dezinvolt, ca intr-un spot publicitar despre dezinvoltura. La drept vorbind, nu e deloc rau. Hipsterul este sofisticat, vrea lucruri bune, cu atat mai mult atunci cand le consuma in conditii vitrege. Ingramadeste-l intr-o curte, da-i un scaun incomod, si, daca se poate, o buda greu accesibila (vezi Antipa de anul trecut). Apoi serveste-i un cocktail bine facut, care costa cat scaunul. Jos palaria!

 

 

Si asta ne aduce la bar. Treceam odata pe langa Atelierul Mecanic, atunci cand inca se lucra pe strada Covaci. Terasa era redusa la un trotuar ingust, pe care se aflau o masa si doua scaune. Nu intru in amanunte, masa cu vopseaua scorojita, scaunele cocarjate si proptite in gaurile din asfalt, in fine, stiti cum e. Si pe scaune, fata in fata, doi baieti cu tot outfit-ul de rigoare, amandoi MARI. Nu masivi, doar mari, lungi, proptiti la randul lor in masa si in scaune, intr-un echilibru precar. De-ti era mila de mobilierul de terasa al Atelierului, batut de anii comunismului si ai tranzitiei, indeplinind aceasta ultima misiune estetica.

 

Din nou, nimic de reprosat la capitolul servicii. Chiar as putea zice “recomand, seriozitate maxima!”.

 

 

 

 

 

 

Hai sa zicem putin si despre restaurant. Unde te duci cand iti este foame? Intr-un loc cu mancare putina, scumpa (relativ) si unde stai ingramadit la masa, in timp ce altii se freaca de tine incercand sa intre sau sa iasa. Ati ghicit, la Omnivore’s Dilemma! Inca o mostra de spatiu care innobileaza prin privatiuni. Catarsis in toata regula. Si da, mancarea chiar este foarte buna. Dar pe la pranz, cand restaurantul se umple, parca fiecare om asezat la masa este un mic Stephen Hawking.

 

 

Din fericire, evolutia spatiilor muncitoresti de dat cu lime-ul in tequilla si cu spagheta in somon arata ca s-au redus drastic comportamentele masochiste. Tocmai de asta zic ca se vede decadenta curentului. Un hipster care sta comod intr-o camera cu pereti intregi chiar are nevoie de palarie ca sa mai fie hipster. Sau macar de un fular colorat.

 

Citeste articolul complet pe AngoasaZilei

• Tag-uri