Iubiri instabile si scene pasionale in noul film al Ancai Damian, O vara foarte instabila

 

Iata ca in valul productiilor cinematografice romanesti care pare a fi depasit Noul Val, atat prin subiectele abordate, cat si prin mijloacele de realizare, mai e loc de inca o premiera. Noua productie semnata Anca Damian, autoarea mult-premiatului Crulic, se numeste O vara foarte instabila  si este o coproducţie Romania/Cehia/Suedia/Marea Britanie, vorbita in mare parte in engleza. Accentul cade pe fictiune, mai ales ca filmul este o ecranizare a povestirii A Very Unsettled Summer de Philip O Ceallaigh, si pe povestea in rama. Personajele isi joaca rolul de actanti si papusari in acelasi timp, pana cand realitatea se subtiaza si devine la fel de confuza ca si vremea vazuta de la ferestre (alternanta de caldura sufocanta si potop biblic). 

Pe scurt, Daniel un jurnalist scotian (Jamie Sives) traieste la Bucuresti si penduleaza intre doua romance, fosta si actuala - Maria (Ana Ularu) si Irina (Diana Cavaliotti) si intre sentimentele mai mult decat bulversante pe care acestea i le trezesc. Mai exista si prietenul, Alex (Kim Bodnia), scriitorul care pare a fi la prima vedere autorul-narator care ne lasa sa tragem cu ochiul si chiar sa traim alaturi de el procesul facerii unui scenariu. Cel de-al cincilea personaj al povestii este iepurele negru animat/papusa, simbol al temerilor, neputintelor, superstitiilor si orgoliilor eroilor.

 

 

 

 

Daniel este marcat de doua coordonate: vremea, care-i insoteste acut trairile interioare si apropierea fizica de femeile din viata sa. Pielea si nuditatea devin parte importanta a revarsarilor sentimentale si a dumiririi sau nedumeririi. Dincolo de artificiile grafice, de insertii, rame, suprarame etc. filmul se doreste a fi o radiografie a relatiilor contemporane, a acelor resorturi mai mult sau mai putin triviale ori stupide care le fac si le desfac. Ana Ularu si Diana Cavaliotti reusesc convingator sa-l flancheze pe Jamie Sives a carui reusita in joc este, in primul rand, perpetua uimire in fata imprevizibilului propriei vieti si a existentei in general.

 

Totusi filmul se straduieste un pic cam mult si se pierde intr-o instabilitate a detaliilor re-subliniate si a unor clisee care, desi poate voit ironice, nu au efectul scontat. Sa nu uitam nici Bucurestiul, cadrul urban al povestii si pe alocuri izbutit redat.

O vara instabila are si un placut efect de madlena pentru ca, inca de la inceput, cei care au vazut filmul lui Christoffer Boe, Reconstruction (2003) vor recunoaste destule nuante, mult mai bine inchegate si mai coerente in pelicula daneza. 

Click pe foto pentru marire

Foto: Aparte Film

• Tag-uri