Jurnal de bucurestean (1): La Matache pe bicicleta

 

Bucurestiul se vede altfel de jos, de pe jos, iar cand cazi peste o pagina cu horoscopul de ieri de la Libertatea plus alte cateva chestii dubioase, nu mai pare atat de hip sa te dai cu bicicleta pe noua diametrala Buzesti-Uranus. De fapt asta se intampla atunci cand te incapatanezi sa mergi cu bicicleta la Matache dupa chestii pe care sa le pui in sacosa din panza de culoare indecisa de la Madrid.

 

Iar daca ai senzatia ca poti reusi sa faci din mersul bicicletei o poza cu smartphonu’ ca sa poata vedea lumea pe FB ca-ti iei condimente din alea misto, varsate, de la Matache, atunci da, e garantat ca vei vedea Bucurestiul de jos. Asta dupa ce bicicleta ta, cu care te incapatanezi sa faci slalom printre masini aproape zilnic se va lovi de masina parcata pe cea mai fresh pista de biciclete a orasului.

 

 

 

 

 

Mai bine mergi pe trotuar, da, desi cainii te latra la fel peste tot, dar stai, asta e alta poveste, e cazul sa te ridici de pe pista, esti cam ametit si oricum a trecut deja un sfert de ora si nu a venit nimeni sa te intrebe daca ti-e rau sau daca te-a lovit cineva, ceva, cumva. Se poate sa te fi confundat cu un aurolac care se incalzeste aproape de sufletul canalului, dar gandul asta doare mai mult, mult mai mult, doar esti cu bluza aia de trening misto si cu lantul, esti inconfundabil, mai.

 

Gata, te-ai ridicat, bicicleta e destul de OK, farul din fata e cam sifonat, dar se rezolva, mai rau e cu fesul acum jegos, ca e din serie limitata si e sambata, diseara mergi la petrecerea aia cu circuit inchis sa te imbeti ca in fiecare sambata, dar sa speram ca iese la 30 de grade. Ai o julitura la mana, asta nu iese cu apa oxigenata, clar, si in niciun caz pana diseara, asa ca o sa te lauzi, ca da, ai cu ce.

 

Mergi in piata, iei repede una alta, incercand sa ghicesti care dintre precupete minte cel mai putin apropo de calitatea legumelor ce urca vertiginos spre bio. Miere, branza, lapte, oua, nu mare branza, dar iti tremura mana sub greutatea sacosei de panza, pe care, da domne’ ti-o admira toate mamaitele (nu chiar ca lumea din Control, gen, da’ oricum…) pana ajungi la bicicleta.

 

Te indrepti spre Ministerul Transporturilor, ai da o tura spre Grivitei, la J’ai bistrot, ca e cald si mai stai pe net, dar ti se strica pestele si in plus ti-e frica sa te mai intorci pe diametrala, ca ai cazut deja in nas acolo. Si nu te joci cu spiritele care au cumparat zeci de ani de la Hala Matache si care se invart acum in gol, suparate pe Primarie.

 

Toata lumea vrea sa-ti vanda ceva, o floare, un mic, o verdeata. Treci impasibil, si ajungi in strada, ai lua RATB-ul ilegal cateva statii, dar cu bicicleta ce faci? Daca o pliezi si te urci se uita lumea urat, asta e, mergi la metrou in Gara, mai bine, ca e weekend si e liber la biciclete.

 

Intri in gara cam sifonat de oboseala, dar hai, inca un pic pana la metrou. Nuuuu! Nu! Ba da, sacosa de panza de la Madrid e azvarlita cat colo si nici nu vrei sa te gandesti la oua. In drumul sau prin gara, un taxi ti-a acrosat pliabila. O meriti, de ce umbli gura-casa prin oras cu muzica la maxim in casti?

• Tag-uri