Jurnal de bucurestean (11): Niciodata toamna nu fu mai frumoasa...

 

Toamna e anotimpul meu preferat in Bucuresti. E vorba despre acel tremur usor al cladirilor in asfintitul inca indecis care trece dintr-un anotimp in altul.

 

Sunt toate povestile trecutului ale caror umbre le auzi fosnind prin frunzele cazute pe caldaramul anumitor strazi.

 

 

E aerul noilor promisiuni, a amintirii fostelor inceputuri cu ghiozdan si rechizite. E cerneala tipografica din paginile cartilor care asteapta sa fie citite.

 

Sunt castanele de care ne vom impiedica in curand pe trotuare, refacand acelasi gest familiar al culegerii si strecurarii in buzunar.

 

E anotimpul concertelor la Ateneu si la Sala Palatului, care dau orasului o stralucire galanta, dublata de senzatia intoarcerii in timpurile cozilor de la Ateneu la concertele lui Enescu.

 

E frenezia evenimentelor care cuprinde orasul – filme, poezie, inaltimi, teatru, concerte, – combinata cu acea dorinta de a fi in toate partile in acelasi timp.

 

E vremea seratelor si a etalarii bronzului de peste vara, a amintirilor purtate de piele la ceas de seara pe la Control, la Eden, A2, Colectiv ori J’ai Bistrot. E toamna in oras.

• Tag-uri