Jurnal de bucurestean (13): Case vechi din Bucuresti

 

Nu stiu ce sa ma fac cu atractia pentru casele vechi. Chiar si pentru cele decrepite, cu aer bolnavicios, care par a-si da duhul. Intr-un recent film italian, personajul principal ridica la rang de virtute placerea pentru vechile si nobilele cladiri romane si jur ca-l inteleg.

 

Mai ales in plimbarile lungi prin Cotroceni, pe Dacia ori prin Armeneasca. Ba chiar si pe Mircea Vulcanescu, Popa Tatu si Matache.

 

Ar fi casa cu balocn suspendat de pe langa Batistei, care, atunci cand soarele ii incalzeste zidurile, pare ca e in vizita tocmai de la Venetia. Mai sus, apoi, cateva dintre casele de pe Calea Grivitei, spre Gara de Nord, sunt o insiruire de semi-umbre care isi dau intalnire la ce a mai ramas din Baile Grivita.

 

Putin mai sus, fantomele caselor din zona Matache si inclusiv Hala, inca mai dau tarcoale, mute de uimite. Asta in timp ce, pe Dianei 4 si strazile din zona, casele tin cu dintii la cochetaria altor vremuri.

 

In Bucurestiul lui Eliade, pe Mantuleasa, Plantelor sau Negustori, casele vechi au ochi-ferestre prin care privesc asteptand momente magice in care tramvaie se vor opri in dreptul lor.

 

Si numai cele doua case gemene dinspre Carrefour Orhideea au timp si chef sa mai stea la taifas, desi le-au cazut stucaturile si li se cojeste pielea-tencuiala de la atatea veri lungi in care nu se mai intampla nimic.

• Tag-uri