Jurnal de bucurestean (14): In cautarea primarului pierdut

 

Avem o primarie, cui o dam? In lipsa unui primar, Bucurestiul pluteste in deriva acompaniat de stropi de ploaie si toamna care se profileaza. Dar ce-i cu Dambovita care curge atat de impasibila?

 

 

Mai mult ca sigur se bucura de acest vant de respiro care bate dinspre Primarie pentru ca, de la Pache Protopopescu incoace, nu prea i-a mai placut nimeni. A trecut un secol de-atunci si am intrat in altul, dar nu e atat de simplu sa faci in zeci de ani, ceea ce altii reuseau in trei...

Nu-i nimic, se profileaza vremuri interesante - mall-uri in foste palate, cruci fosforescente in piete, catedrale monumentale. Edilii au viziuni gigantice pentru ca visul secret este sa intrecem in marime si noblete Casa Poporului recte Palatul Parlamentului.

 

Si daca l-am intreba pe cetateanul turmentat "tu cu cine votezi" oare ce ar raspunde? S-ar uita in jur mirat, s-ar freca la ochi si si-ar da palaria pe spate. Apoi si-ar lua avant sa raspunda, dar nu mult, pentru ca ar sta pe scari la TNB cu spatele la statuia lui Caragiale, dar cuvintele nu ar iesi. Apoi ar da din umeri si ar pleca spre Rosetti, nu sa numere steagurile, ci sa intre in prima bodega.

 

Intre fantomele trecutului si nedumeririle prezentului, orasul se misca agale spre un visat titlu de Capitala Europeana a Culturii pe care nu stim daca il va obtine. Pesemne ca numai un Vlad Tepes sau un Antanas Mockus ar reusi sa imparta lege si ordine si sa scuture din amortire.

 

• Tag-uri