Jurnal de bucurestean (5): Cand se lasa seara peste Bucuresti, varianta office

 

Totul va fi bine, mi se vor intampla numai lucruri minunate... trebuie sa repet periodic in timpul zilei aceasta fraza pentru a atrage energiile pozitive ale Universului. Si ar fi bine sa se intample ceva, ca doar nu platesc degeaba un abonament astronomic. Monitorul ma izbeste cu evidenta celor trei e-mailuri care asteapta de azi dimineata un raspuns. Iar ea, sefa, aflata la finalul zonei open-space, asteapta raportul.

 

 

 

 

In 30 de minute intru intr-o sedinta, e ora 17.00 si totul trebuie sa fie pus la punct. Valuri de energie pozitiva vor cobori peste mine, e musai sa impresionez, doar se apropie perioada evaluarilor si, cu rata pe care o am la banca, nu-mi permit sa pierd bonusul ala... Imi dau cu crema de maini, alunecarea pe taste trebuie sa fie lina, orice timp mort este imediat interpretat, ca atunci cand am iesit la masa la pranz si am uitat s-o anunt pe directoare. Evident s-au revarsat comentariile si mutrele.

 

Incerc sa privesc pe fereastra, ma despart mult prea multe birouri de geam, care oricum nu se deschide. Aer second-hand, view second-hand. Cand suna, telefonul din birou intrerupe de obicei reverii si da palpitatii. Ridic, e sefa, s-a terminat apa plata de protocol si trebuie sa dau fuga pana la magazinul din colt, pana nu incepe sedinta. Alerg, deci, alerg, las e-mailuri si rapoarte, imi las colegii sa barfeasca in liniste, alerg pe scari, pentru ca liftul e defect. Din nou. Ma intorc incarcata, trebuie sa termin un raport, daca nu apuc pana intru in sedinta, probabil ma va prinde iar noaptea la birou. Si nu exista canapele ca in Mad Men.

 

Sedinta a inceput de cinci minute, intru cu apa, am intarziat. Incerc sa-mi recapat suflul, dar nu apuc, sefa imi strecoara printre dinti ca am luat Dorna in loc de Borsec si ca invitatii asteptau pe intuneric in sala de sedinte... Unde am fost???

 

Revin la birou, imi dau seama ca nu am mancat de pranz, sau asta se intampla ieri? Se lasa seara peste Bucuresti, in afara de raportul neterminat mai trebuie sa fac inca unul legat de intalnire si asta pana la finalul programului care s-a terminat de vreo ora. Au plecat aproape toti acasa. E liniste. Imi aduc aminte de tipa aia de la firma de audit care a murit la birou. Sper sa nu fie cazul. Dar, just in case, ma dau cu ruj si putina pudra inainte sa trec la treaba. 

• Tag-uri