Jurnal de bucurestean: Bucurestiul in vremea zapezii

Unde sunt zapezile de altadata? Iata ca au sosit pentru copii, nostalgici si cei care nu mai credeau deopotriva.

 

Cand iesi in Bucuresti intr-o seara cu ninsoare ca-n povestile pe care ni le spuneau bunicii si ramai la adapostul unor geamuri mari si a unor cocktailuri cu gheata, e simplu sa te entuziasmezi in fata contururilor orasului estompate in alb.

 

 

Apoi, se aud inevitabil voci care trec peste momentul feeric si se intorc in adevar: “iarna nu ar trebui sa fie urbana”, “sa ninga pe ogoare si pajisti, nu pe strazi si in intersectii”.  

 

Copiii din noi zambesc la amintirea saniilor de lemn.

 

Copacii sunt incarcati in poezie alba, dar asta pana auzi la stiri ca au avariat nu stiu cate masini. Plus toate mainile si picioarele care merg in vizita la spital dupa cate un pas gresit pe gheata.

 

Apoi, sarea. Nu stiu cat de idilica vi se pare sarea, dar in combinatie cu pielea cizmelor sau a bocancilor nu brodeaza cel mai interesant design. Iar daca o sa aduceti argumentul oamenilor de zapada, ei bine sunt efemeri, iar a doua zi ii poti gasi de nerecunoscut sau chiar cu nasul cazut in zapada.

 

Si toate feliile de zapada care aluneca pe stresini, pregatite sa cada in abis. Habar n-au ca in hauri se vor cicocni poate de bolti de ganduri acoperite de caciuli.

 

Ce-ar fi sa ninga doar in parcuri, de la 21.00 si 23.00, in timpul saptamanii, cand ajunge toata lumea acasa si poate privi pe fereastra cu o cana de ceai in mana?

• Tag-uri