Jurnal de bucurestean: Decembrie

 

Inca nu se stie ce gust vor avea Sarbatorile din acest an, intr-un oras usor epuizat si trist dar nu mai putin viu ori mai vibrant.

 

 

 

Un oras care te socheaza violent cu o priveliste, un miros sau printr-o interactiune intr-o zi, ca sa-ti taie respiratia pana la lacrimi in alta, cand de dupa un colt obscur si atat de familiar apare o casa in calcio-vecchio, ori o viziune care aduce o adiere din alte secole.

 

De Ziua Nationala, orasul se va goli pe jumatate ca in fiecare an, frigul ii va face pe copaci sa-si stranga mai tare cordoanele in jurul paltoanelor, iar parada se va urmari, in general, din fotoliul asezat strategic in fata televizorului.

 

Iar orasul nu va avea timp sa dea o fuga la munte la aer curat, pentru ca mai are de indurat (oare cat timp?) fum de tigara care se incolaceste prin toate ungherele cafenelelor si barurilor insinuandu-se si izbucnind in neverosimile si otravitoare dansuri.

• Tag-uri