Jurnal de bucurestean: Iarna pe ulitele Bucurestiului

 

Niciodata nu am stiut ce sunt mai infricosatoare – finalurile sau inceputurile de an. Teoretic, inceputurile sunt o mare intindere plina de posibilitati. Momentul in care citesti horoscopul la birou si incep sa-ti circule prin minte primele planuri pentru viitoare vacante.

 

Dincolo de asta, unde mai iesim iarna in Bucuresti? Popularitatea locurilor in care mergem se schimba inclusiv in functie de anotimp si de umori. Iar iarna, in momentele de lapovita, ceata si temperaturi pe minus, cand ajungi sa te lupti la propriu la patru dimineata pentru un taxi, Bucurestiul devine orasul grotesc in care pentru a traversa te afunzi in mici lacuri urbane si unde un porumbel inghetat poate ramane zile intregi cazut pe un trotuar.

 

Iarna e anotimpul in care orasul te incita sa stai acasa. Iar cand iti faci curaj sa iesi sa bei un ceai, de cele mai multe ori mult sub calitatea celui pe care ti-l pregatesti in bucataria personala, este mai ales pentru a-ti etala colectia de pulovere.

 

Iarna, orasul cade in amortire si are ritmul pasilor inegali si moi pe care ii facem prin nameti. Plus greutatea tuturor accesoriilor care ne transforma inevitabil in pinguini. Iar la cat de in pamant se tin privirile, am putea sa scriem tratate despre trotuare, desi probabil ar fi scurte si depresive paginile despre oripilare.

 

In mijlocul acestui spleen hibernal, momente de poezie: pescarusii iesiti la patinat pe Dambovita inghetata. Pana la primavara, ramanem cu puloverele, filmele de Oscar, ceaiurile si cele cateva petreceri la care ne mai incumetam sa mergem pana la dezmortire.

• Tag-uri