În ziua de azi se pune preț pe goana nebună după individualizare, fiecare încearcand să iasă cumva în evidență și să se separe de restul turmei. Culmea e că, în cazul zebrei Khumba, problema se pune exact invers. Născut doar pe jumătate dungat, Khumba se simte nevoit să facă orice îi stă în putință, ba chiar să-și riște viața, pentru a obține dungile care-i lipsesc și care îl diferențiază de restul grupului. Astfel, desenul animat 3D devine o adevărată aventură în care prietenia, toleranța, răbdarea, curajul și ambiția sunt transpuse în lumea animală din sudul Africii.
După ce îi moare mama, sătul de ironiile pe seama sa și de lipsa apei, Khumba se strecoară afară din zona împrejmuită în care se găseau celelalte zebre și pleacă în căutarea apei magice care-i va reda dungile. Mai ales că e considerat principalul vinovat pentru lipsa ploii, din cauza superstițiilor care circulă în grupul său. Pe drum i se alătură un gnu, pe nume Mama V și un struț cu aere de artist, Bradley. Asta după ce mica zebră e cât pe-aci să fie păcălită de un câine sălbatic, bișnițar de profesie, care-l amăgește că știe unde e apa magică. Călătoria celor trei e presărată pe ici și colo cu intervenția altor animale din Africa; astfel întâlnim popândăi special antrenați ca să dea bine pe cameră, un iepure pe cale de dispariție, căprioare și vulpi dintr-un parc special amenajat pentru turiștii ahtiați după fotografierea sălbăticiei. Ba chiar și o oaie schizofrenică, înarmată cu coarne de berbec, și un vultur albinos și fioros, complexat de penajul său atipic.
Doar că drumul e plin și de pericole, în fruntea listei situandu-se Phango, un leopard orb de un ochi, dar cu mirosul extrem de ascuțit, care vrea să-l mănânce pe Khumba. Pentru că astfel se va împlini profeția și va deveni cel mai puternic leopard, deși își omorâse deja tot neamul. Desigur că, pe parcurs, zebrei i se vor alătura și dungații, care inițial îl luau peste picior. Iar cele 85 de minute de animație vor duce la un final previzibil, cu tentă moralizatoare.
Deși, inițial, dublajul în limba română părea să fi luat tot farmecul filmului, pe la jumătatea acestuia situația se schimbă complet datorită apariției unor antilope aiurite, care vorbesc cu accent moldovenesc. La care se adaugă cântecul unor nevăstuici dolofane, speriate de Vulturul Negru, care imită indienii cu ritualul lor zgomotos, dar ritmat.
În concluzie, Khumba merge exact la țintă indiferent de vârstă. Pentru pasionații de Madagascar, filmul acesta plusează cu mai multă dramă și lecții de viață, glumele strecurate amintind de un soi de haz de necaz. Așadar, fie că e vorba de un „destruțizat” cântat de Bradley sau de un „mânca-mi-ai morcovii” aruncat de iepurele pe cale de dispariție, filmul reușește să îmbine armonios seriozitatea subiectului cu comicul personajelor greu de uitat.
Click pe foto pentru marire
Foto: RO Image