La plimbare prin cimitire-muzeu din Bucuresti si din tara
Cand spui plimbare de toamna nu te gandesti in primul rand la aleile unui cimitir. Cu toate astea, dincolo de aerul de pace vesnica si muta, sunt cimitire care pot fi privite si din perspectiva unui muzeu in aer liber. Arta funerara, in diversele ei reprezentari poate fi prilej de a admira sculpturi sau pictura populara de o mare valoare.
Nu degeaba orice turist care ajunge la Paris are in top 10 Cimitirul Père Lacahise, unde au sfarsit dupa destine tumultuoase unele dintre cele mai cunoscute personalitati si unde mormantul lui Jim Morrison ramane unul dintre cele mai populare si animate locuri.
Père Lachaise-ul nostru este, indubitabil, Cimitirul Bellu (Serban Voda). Aflat in zona Eroii Revolutiei, bazele cimitirului au fost puse la jumatatea secolului al XIX-lea pe terenul unei mari gradini cedate de baronul Barbu Bellu.
De atunci incoace, fie ca a fost vorba despre artisti, politicieni sau oameni obisnuiti, cimitirul s-a populat cu morminte, cavouri si frumoase marturii ale artei funerare.
Alegeti o dupa-amiaza insorita, cu frunze de toamna si rataciti pe alei. Privirea va va fi atrasa in mod sigur de masusoleul dantelat al fratilor Gheorghieff, pe care si-au lasat amprenta Ion Mincu si sculptorul Frederik Storck.
In fata monumentului Katalinei Boschott (realizat de Rafaelo Romanelli) nu o sa rezistati tentatiei de a afla cine a fost enigmatica doamna in alb iar un Hristos suferind poarta semnatura lui Paciurea la mormantul savantului N. C. Paulescu.
Veti intalni multi ingeri incremeniti la Bellu. In iarba, pe socluri, impacati, sau tristi, - vegheaza chiar si asupra mormintelor anonime sau uitate. Iar printre ei veti putea citi pe lespezi: Mihai Eminescu, Nicolae Labiş, Gheorghe Magheru, familia Ghica, Marin Preda, Iulia Hasdeu etc. In scop turistic, cimitirul si-a deschis portile si noaptea, acum doi ani in cadrul Noptii Albe a Muzeelor.
O alta gradina cu suflete foarte vizitata este Cimitirul Vesel de la Sapanta. Oamenii si povestile lor, pe alocuri comice, pe alocuri tragice, au ramas pentru totdeauna zugraviti in albastru pe crucile micului cimitir maramuresan.
La sugestia unui preot, Stan Ioan Pătraș cioplitor in lemn, realiza in 1935 la cimitirul din Sapanta primul epitaf vesel. De atunci aproape toate crucile au fost inveselite cu povestile celor ce-si dorm acolo somnul de veci.
Arta naiva si sugestiva a cimitirului din Sapanta a servit drept inspiratie inclusiv designerului Lana, care a urcat culorile si motivele populare pe rochii, genti sau chiar costume de baie intr-o colectie fashion.
Cimitirul sasilor de la Sighisoara
La finalul treptelor scarii acoperite din lemn, in cetatea Sighisoara, oboseala e rispita rapid de linistea si peisajul de pe deal. Si tot aici se afla un alt cimitir deosebit, care prin valoarea monumentelor funerare de secol XVIII si XIX a intrat in patrimoniul UNESCO.
Cimitirul Bisericii Evanghelice, caruia localnicii ii mai spun si Cimitirul sasilor sau Cimitirul din deal are delicate si tacute monumente cioplite in piatra; stramutarile si timpului au facut ca multe dintre mormintele urmasilor colonistilor sasi ce se odihnesc aici sa devina anonime. Farmecul cimitirului de pe dealul Sighisoarei a ramas insa intact.
Cele mai populare
Vezi si: Vezi toate
Citeste si: Vezi toate
Orasul Meu este ghidul tau care te conecteaza cu tot ceea ce inseamna viata urbana: oameni, locuri si evenimente. Gaseste mai usor si fii mai usor de gasit.
