La prima cosa bella, o comedie italiana savuroasa

 

N-am mai vazut pana acum vreun film regizat de Paolo Virzi si, invitat la o vizionare a lung-metrajului La prima cosa bella / Prima amintire frumoasa, nu prea stiam la ce sa ma astept... Dar, recunosc, nu am parasit sala de cinema dezamagit!

 

 

 

 

 

 

La prima cosa bella este o comedie cu accente tragice care prezinta 40 de ani din viata unei familii din Livorno. Filmul incepe in vara anului 1971 cu un concurs de frumusete pentru mame. Anna, mama a doi copii, castiga neasteptat concursul, starnind astfel o violenta gelozie din partea sotului ei, care o da afara din casa impreuna cu cei mici.

 

 

 

 

 

 

Filmul alterneaza in timp. In prezentul anului 2009 il vedem pe fiul Annei, Bruno adult, profesor de liceu in Milano, fara chef de viata, cu o usoara problema cu drogurile iar Anna, desi sufera de cancer in faza terminala, se bucura de viata chiar si in spital. Cum spuneam, comedia face calatorii si in trecut, mai precis in anii ’70, moment in care este dezvaluita graduala instrainare a lui Bruno fata de familie. Cu toatea acestea, el se intoarce in orasul natal la insistentele surorii lui pentru a-si veghea mama in ultimele ei clipe de viata.

 

 

 

 

 

 

La prima cosa bella (titlul se refera la un cantec fredonat de Anna copiiilor ei) este invaluit de o usoare noastalgie ce aminteste de Nuovo Cinema Paradiso al unui alt italian, Giuseppe Tornatore. Flashback-urile se disting printr-o imagine calda, usor portocaliu-sepia, iar secventa de inceput in care este introdus Bruno adult se realizeaza printr-o miscare de panoramare care incepe de undeva de sus si plonjeaza pe Bruno, intins pe iarba.

 

 

 

 

 

 

Un ritm care oscileaza intre lenes si alert, plus un umor usor care are sanse mari sa incante audienta compenseaza pentru o poveste care, pana la urma, nu este una foarte originala. Filmul are premiera in cinematografe vineri, 18 mai.

• Tag-uri