Exista o specie de artisti contemporani care fac arta intorsi tot timpul cu fata spre societate. Ei sunt un efect al experimentelor conceptuale de dupa Marcel Duchamp, primul artist care a pus in discutie si mai acut relatia dintre viata si arta.
Nu pot spune ca ma dau in vant dupa artistii sociali. Mi se pare ca arta lor e de multe ori oportunism, ca nu schimba nimic, ca nu risca nimic. Am intalnit unul singur credibil – Santiago Sierra – care lucra cu strada, isi risca viata ducandu-se in favele, aducea mizeria si rahatul in mijlocul galeriilor de tip salon corporatist.