LEGO Batman sau cum Cavalerul Intunecat bajbaie in continuare cand e vorba de filme

Ai cel mai mare producator de jucarii din lume si unul dintre cele mai usor de recunoscut personaje din univers, multivers si omnivers, ce ar putea sa nu functioneze?

Raspunsul e nimic. Totul merge struna. Povestea se leaga mai bine decat o constructie LEGO, personajele sunt solide, culorile sunt multe. Muzica prinde la copii si glumitele la adulti. E un film ok.

Si atunci care e baiul?

Nu s-a ridicat la nivel asteptarilor. Poate sunt eu pretentios, dar pentru un film marketat drept un adevarat film cu Batman, doar ca in lumea LEGO, filmul a livrat prea mult pe jucarii si glumite care sa tina adultii in sala pana la final si prea putin Batman.

Povestea mai pe scurt decat o aruncatura de batarang:

Bruce Wa…., Batman, vreau sa spun, este eroul proclamat al LEGOthamului. E un rockstar al acrobatiilor animate si un inovator al batutului de pungasi de jucarie. Glumitele evidente: e egocentrist si usor arogant. Asta pentru ca adopta un orfan – Richard Greyson, pe care - glumita evidenta – il striga Dick, fara sa isi dea seama, iar pe cealalta parte iti canta siesi o ditamai oda inainte de a salva orasul si, bineinteles, ii raneste sentimentele Jokerului intr-o discutie despre – glumita evidenta – relatia lor.

In fine, toate bune si frumoase, salveaza orasul, isi traieste viata destul de trista, dar ”superawesome” in acceptiunea lui, pana cand iese la pensie comisarul Gordon si ii face loc fiicei sale, Barbara.

Aceasta vede lucrurile totalmente diferit de tatal ei, mereu cu un deget pregatit sa porneasca semnalul lui Batman. Asa ca pune in aplicare un plan prin care sa nu mai fie nevoie de Batman, mai ales atunci cand toate personajele negative din Gotham se predau, alaturi de Joker, intr-un plan al acestuia de a se razbuna pe Batman si de a-i demonstra cat de importanta este de fapt relatia lor.

Batman refuza sa fie ignorat (pana la urma e un copil de bani gata, nu?) si incercand sa-si demonstreze relevanta, complica situatia, il ajuta pe Joker si practic e direct vinovat de eliberarea celor mai naspa personaje din tot universul LEGO, in aceeasi masura in care ii pune in pericol viata fiului lui recent adoptat, fara sa isi dea seama, a lui Alfred si a Barbarei.

Dar invata din greseli, incepe sa-i aprecieze pe cei din jurul sau si aproape face sacrificiul suprem, insa este iertat de un Cubus Ex Machina.

Baietii rai isi iau bataie, baietii buni canta si danseaza si fac chestii LEGO. Lumea e un loc mai bun, pentru ca au lucrat impreuna.

Filmul respecta toate punctele pe care trebuia sa le bifeze, insa nu exceleaza la niciunul. Actorii sunt in regula, dar nimic stelar. Poate Will Arnet, care si-a asumat ce este. O parodie facuta pentru a vinde jucarii si, astfel, si-a dat voie sa se distreze si a putut sa care filmul pana la coloratul final. Asta in cazul in care vedeti versiunea originala, ca daca va duceti copiii la versiunea dublata va recomand Xanax.

Altfel, personajele sunt reale. Cresc, invata, schimba atitudini. Povestea e suficient de dementa sa nu plictiseasca, dar suficient de temperata in nebunie, incat sa poti urmari.

Unele glume, chiar daca evidente, sunt foarte bune si muzicuta nu m-a deranjat atat de tare. Merita sa-l vezi pentru ca e un film ok care te ajuta sa te detasezi pret de doua ore.

Sunt sigur ca va strange o groaza de bani, va vinde o groaza de jucarii si va fi aplaudat de o groaza de lume, insa nu e nici pe departe cel mai bun film cu Batman. Nu e nici macar cel mai bun film LEGO.

E pentru copii, nu trebuie sa scapam asta din vedere, insa, din ce am vazut in ultimele filme, Batman e o proprietate foarte dificil de nimerit fie animatie, live-action sau LEGO.

• Tag-uri