" A story that will make you believe in God.." - aşa este descrisă povestea lui Piscine Molitor Patel, personajul principal din cartea şi filmul Life of Pi. Afirmaţia este cât se poate de valabilă în privinţa cărţii, captivantă prin stilul în care abordează problema spiritualităţii, introspecţie şi atenţie la detaliu. În privinţa filmului însă, este relativă. Producţia regizată de Ang Lee, deşi desăvârşită ca imagine, face anumite compromisuri pentru a-şi asigura succesul în box-office.
Ang Lee (Sense and Sensibility,1995; Crouching Tiger, Hidden Dragon, 2000; Brokeback Mountain, 2005), renumit pentru capacitatea de a-şi transforma radical abordarea regizorală în funcţie de subiectul filmului, reuşeşte să surprindă caracterul de parabolă al poveştii care i-a adus scriitorului Yann Martel premiul Man Booker în 2002, reducând însă semnificativ partea de transformare interioară a personajului, tratată ceva mai superficial. În multe momente cheie, filmul este construit astfel încât să stârnească mai degrabă fascinaţie decât empatie, opţiune firească totuşi dacă ne gândim că avem de-a face cu o producţie hollywoodiană.
Prin cadre cu o cromatică vie şi o scenografie fantezistă, filmul capătă aura unui basm vizual, fiind astfel garantat succesul său comercial. Pelicula atenuează cu mult intensitatea scrierii, care pune accentul pe trăirile lui Pi Patel (interpretat de 4 actori diferiţi, Gautam Belur, Ayush Tandon, Suraj Sharma şi Irrfan Khan), cel care petrece aproape un an pe o barcă în largul oceanului, având drept companion (sau alter-ego) un feroce tigru bengalez.
Citeste mai departe pe Postmodern.ro