Mai mult Gurmand si mai putin Express

 

Odata integrata intr-un colectiv cu care imi petrec aproape jumatate din zi, incluzand pranzul, un eveniment cu implicatii de Big Bang, am observat eu, pentru foarte multi dintre noi, am inceput sa acord atentie celor ce ma intampina in fiecare dimineata, la iesirea de la metrou, cu fluturasi, foarte multi fluturasi, exasperant de multi fluturasi. Mai ales pentru cineva care nu stie sa spuna nu. Asa incat, toata povestea asta cu ”poftim fluturasul-mulțumesc de fluturas” a capatat, pe nepusa masa, accente win-win pe care nu le-as fi banuit, fiind calea cea mai simpla catre un pranz-aventura cum nu se poate.

 

Iar intr-o dimineata a fost fluturasul Gurmand Express. Cu mancare buna pentru birou si acasa. Nimic nou, nu-i asa? Cu un meniu de 17 lei continand, la vremea aceea, o supa de gaina cu galusti, sarmalute in foi de vita si orez cu lapte. Suna bine, iar cu putin efort, chiar foarte bine. Scrisul de mana ma apropie si mai mult, iar marca Jaristea transforma fluturasul intr-unul castigator.

 

De acolo, totul e istorie. L-am asaltat vreme de mai bine de doua saptamani (cu mici exceptii, zilnic), avand ocazia sa incerc fel de fel de bucate, desi defel nu ma aventurez prea usor in universul culinar. Locul micut, dar foarte familiar, curat pana la limita cu pretiozitatea exagerata, vitrinele imbietoare si preparatele mereu altele si mereu bine gatite, te transforma intr-un Hansel care-si va mai gasi, fara doar si poate, drumul catre el.

 

Ciorbele de praz cu cartofi, de dovlecei à la greque, de salata cu afumatura sau deja celebra supa crema de legume sunt intre cinci si sapte lei. Felurile principale – fripturi cu piure, carnati de casa cu fasole batuta, berbecut cu spanac, limba de vitel cu masline, aripioare de pui cu orez cu legume – variaza intre 10 si 15 lei. Tuturor acestora li se adauga, in mod inspirat si delicios, salate de casa cu piept de curcan, de bureti cu maioneza, de peste afumat, zacusca, drob si piftie, toate ca la mama acasa si nu altceva!

 

Tips:

Meniul este atragator, insa pentru toti aceia care isi astampara apetitul mai greu, e bine de stiut ca portiile sunt mici (deh! gura targului! eu nu recunosc nimic!) si la preturi poate un pic prea piperate. Nu m-am dumirit inca daca asta-i politica locului ori daca domnii ce servesc sunt fie economi, fie zgarciti.

 

De va incumetati sa-i treceti pragul, sa nu care cumva sa ratati desertul, dragilor, caci nu-i desfatare mai mare ca prajitura cu mere, albinuta sau orezul cu lapte!

 

Iar de stiti ca poftele va vin de hac usor si nu le rezistati cum se cuvine, va sfatuiesc sa fiti acolo cu cel putin un sfert de ora inainte ca foamea sa se instaleze. Pe de-o parte, cel putin la orele pranzului, locul devine foarte aglomerat, dar, pe de alta, si domnii ce servesc par sa fie desprinsi dintr-o alta poveste, avand un ritm care-i poate irita pe cei ce se afla pe fuga. Cu siguranta, însă, rozul sortului, sprancenele perfect conturate si unghiile atent lacuite ale domnilor vor sterge din nemultumirea timpului pierdut. Parol!

• Tag-uri