Matei Copil Miner: cu gratie si sensibilitate din Valea Jiului pana la Muzeul Antipa

 

Exista acele lucruri marunte revarsate in sensibilitati subtile si pretioase. Cum ar fi, spre exemplu, Matei Copil Miner, filmul regizat de Alexandra Gulea care-i semneaza si scenariul. O punctare a unei dureroase realitati sociale romanesti - copiii fortati sa se maturizeze in lipsa parintilor plecati sa lucreze in afara tarii - ofera ocazia portretizarii unei regiuni despre care in indepartata capitala nu s-a vorbit prea mult in afara contextului mineriadelor.

Povestea lui Matei (Alexandru Czuli) cel pasionat de insecte si chitara ii ofera Alexandrei Gulea posibilitatea unui excelent portret de oras romanesc. Actiunea e plasata intr-un oras din Valea Jiului, unde timpul se scurge incet ca fumul subtire ce iese din cosurile blocurilor inzapezite si aliniate, contemplate de pe dealurile din jur. Camera aluneca deseori pe strazile orasului, dar si mai departe prin livezi si paduri spre munti si se opreste in momente cheie. Un alai funerar cu fanfara, un careu scolar in care micile zeitati locale (directoarea scolii, preotul) tin copiilor discursuri imbecile si hilare, intrarile in scarile de bloc, derulate asemenea unor diapozitive, atat de umil scorojite si cu aer de instalatie de arta contemporana - orasul se construieste atat de viu incat sare din paralizia vietii putinilor sai locuitori. 

 

 

 

 

Matei locuieste cu bunicul (Remus Mărginean) pentru ca mama si fratii sai sunt in Italia. Un incident scolar si o cearta cu bunicul il vor face sa iasa din ritmul vietii sale - zbaterea unor aripi de fluture intr-un borcan in care un baiat sufla. Fuga lui de acasa va corespunde cu maturizarea si intelegerea lucrurilor si va implica o calatorie initiatica prin muntii din jurul orasului, acoperiti de zapada, prin trenuri cu geamuri murdare, la Gara de Nord din Bucuresti, spatiu liminal, al trecerii multor copii abandonati de parinti. Si va avea o oprire speciala la Muzeul Antipa care, aflat in renovare in timpul filmarilor, da posibilitatea urzirii unei lumi fantastice in care mamutii sau ursii polari respira sub folii din plastic iar Matei pare a se putea intalni oricand cu personajele din Gemenii lui Cartarescu.

Copilul cel fara de copilarie pe care debutantul Alexandru Czuli il joaca minunat, cu o privire si o strangere a buzelor care ne vor urmari ceva vreme, sau poate cand Valea Jiului ne va trece pe la ureche, se va intoarce in orasul sau de la poalele muntelui. Nu stim cum va fi viata lui dupa intalnirea cu moartea, dupa curgerea antotimpurilor, dar stim ca va continua sa corespondeze cu prietenul enigmatic care vorbeste in pilde pe care l-a cunoscut la Antipa.

 

Filmul e foarte bine inchegat, coloana sonora cu muzica lautareasca puncteaza sanatos vietile simple ale oamenilor, alternand cu taceri, cu zgomotul de fond al orasului, fluieratul lui Matei sau momentele in care canta la chitara. Dincolo de dimensiunea sociala grava si emotionanta, Matei copil miner, este un izbutit portret al unei copilarii romanesti ai anilor 2000 care nu consituie, din pacate, exceptia, dar si un uimitor portret de oras/zona, al uneia dintre cele mai ocolite de camera regiuni ale tarii. Care iese astfel din uitare si ne forteaza sa deschidem un ochi lucid. 

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Independenta Film

• Tag-uri