Desi stiu ca a fost mai mult jocul intamplarii faptul ca festivalul (IRAF) a aterizat in Rahova – Uranus, nu cred ca ar fi fost un alt loc mai potrivit in Bucuresti. Acolo, vizavi de Piata de flori, este linia intai a frontului dintre marile investitii imobiliare si micii bucuresteni incapatanati. Acolo a fost pierdut in batalia cu betoanele, centrul social cultural La Bomba. IRAF a venit ca un ajutor armat – evident cu efecte exclusiv psihologice – primit din partea romilor de pretutindeni (na, uite ce frumos suna). In cele patru zile de festival – si ma voi referi doar la muzicieni – am primit cea mai convingatoare pledoarie pentru diversitate din cate am intalnit.