Necrolog Atelier Mecanic: finalul unei epoci de minunata distractie mecanica

 

Acum aproape trei ani rasarea in peisajul pestrit al Centrului Vechi, Atelierul Mecanic, unul dintre primele baruri apartinand unei categorii devenite foarte populara si pe care-mi place s-o numesc nostalgica. Barurile si pub-urile nostalgice ale orasului (Papiota, Laboratorul de Cocktailuri, Bicicleta, Energiea) exploateaza tematic trecutul, revigorandu-l in atmosfera party-urilor urbane ale zilelor noastre.

 

 

 

 

 

Dar sa revenim la Atelierul Mecanic, care in weekendul ce tocmai a trecut a marcat printr-un closing party finalul existentei sale in vechiul Lipscani. Atractia se exercita inca de la intrare si era imposibil sa nu te lasi placut surprins de logo – o compozitie alcatuita din unelte vechi –  sau de usile mari, industriale. Inauntru descopereai o lume total inedita: un joc al conceptelor – de la vintage la urban industrial –, si reusita, eleganta si aparent fara efort, a transpunerii intr-o atmosfera total relaxata dar estetic studiata. Intr-un spatiu destul de mic, motoarele transformate in mese de taifas, uneltele, tablourile si inscriptiile metalice din foste fabrici comuniste abandonate s-au odihnit la o cana de ceai sau au dezbatut, la o bere, istorie, politica sau arhitectura.

 

Si au urmat serile muncitoresti, animate de DJ, iar locul s-a umplut frumos, de fiecare data si nu de putine ori, cu bucurie. Iar cand se incalzea afara mesele si scaunele ieseau in strada si povestile se conturau pana dimineata.

 

 

 

 

 

Mereu la fel de cald si la fel de intim, Atelierul ne-a primit la o limonada din borcan, la o bere la halba sau la cea mai buna cuba libre din ultimii ani. Prieteniile s-au legat inevitabil la coada spre toaleta, unde pompa nr. 1 insotea privirea aruncata in oglinda afumata de deasupra chiuvetei, sau asteptand bautura comandata pe lemnul neslefuit al barului. Dincolo de el, fete si baieti mereu prietenosi, la pupitru muzica pe care nu aveai cum sa nu vibrezi.

 

Si s-a intamplat ultima petrecere de la Atelierul Mecanic, cu toti prietenii pe care i-a adunat in trei ani si care l-au facut sa devina neincapator pentru inca o noapte, care s-ar fi putut prelungi ca in povesti. Atelierul a decis oprirea zumzetului motoarelor adormite, nedorind sa mai ramana la mana chiriilor exorbitante, care fac jocurile in Centrul Vechi.

 

Va fi greu, de-acum, sa ne domolim pasii ce vor porni hotarati spre Covaci, nr. 12. Vor fi dor si nostalgie dupa noptile de vara, in strada, cu urechea spre omul care punea muzica in cadrul usii. Dar exista speranta, pentru ca Atelierul n-a murit, ci a decis sa-si stranga lada cu unelte si sa inceapa un nou capitol, in alta parte. Il asteptam. 

• Tag-uri