Oamenii Orasului: Despre eroii Romaniei, mai vechi si mai noi, cu eleganta si sinceritate - mai cool de atat (chiar) nu se poate

 

Exista eroi ai Romaniei, cunoscuti ori nestiuti, oameni care au dus traditiile si amprenta romanescului peste hotare, si oameni care au trait aici, frumos si patimas anii nebuni de la Sosea sau pe cei ai rochiilor croite dupa revista Burda. Si mai exista proiectul Eroii Romaniei Chic care priveste deopotriva in trecut si in prezent, scotand din uitare si impartasindu-ne unele dintre povestile acestor oameni. Totul se intampla sub semnul lui mai cool de atat nu se poate, iar eroinele din spatele povestii sunt Cristina Pop si Liliana Misaila care au incredere intr-un viitor chic al Romaniei si care nu ar da Bucurestiul pentru nici un alt oras din lume. Pentru ca le place aici: cu toata nebunia, cu toate slabiciunile, cu toate scandalurile, dar mai ales cu sentimentul de acasa. 

 

 

 

 

 

Orasul Meu: Mai avem astazi nevoie de eroi chic?

 

Eroii Romaniei Chic: Nu e ca si cum nu se poate fara. Noi avem nevoie. Si din aceasta nevoie a venit si ideea acestui proiect. Acum ca se pare ca si altii au nevoie, cu atat mai bine. E grozav sa vezi ca ce faci e apreciat. Se poate, desigur, si mai bine. :) Si avem planuri in acest sens. Vrem sa dezvoltam proiecte offline, sa dezvoltam o echipa de documentare, sa lansam o platforma video Eroii Romaniei Chic si, in primul rand, sa lansam versiunea in engleza a site-ului.

 

 

OM: De ce ati ales trecutul si nu prezentul?

 

ERC: Este si prezentul si chiar vrem sa-l exploram, sa-l povestim mai mult. O sa cititi din ce in ce mai des pe site si despre oameni pe care ii consideram eroi chic ai vremurilor noastre. Dar mai intai aveam nevoie sa ne recuperam personajele, personalitatile din trecut, despre care nu am aflat pana acum. La inceputul acestui proiect, toata lumea ne intreba daca mai avem despre cine scrie, daca nu o sa se termine lista in curand. Nu s-a terminat. :) De fapt, e interminabila. Pentru ca astfel de oameni au fost si vor fi mereu. Ne face bine sa stim, sa ne gandim la noi si ca la o tara, un popor care i-a dat pe Brancusi, Enescu, Checais, Isou, Pintilie, Noica, Fondane, Vuia, Braescu sau Cioran. Suntem foarte critci, chiar pana la distrugere si am ramas cu clisee din trecutul innegurat despre tara frumoasa, trecut glorios si, acum, continuarea pacat ca e locuita. Noi nu vorbim neaparat despre glorii, ci despre oameni frumosi, buni, spectaculosi, talentati, inteligenti, sclipitori, eleganti, extravaganti, toate povestile avand o dimensiune a chic-ului, a mondenului pozitiv, usor, datator de zambete si emotii bune.
 

 

OM: Ce anume face ca un erou sau o poveste sa fie cool?

 

ERC: Performanta, talentul, spectacolul, diferenta, eleganta, spiritul, grija pentru detalii, pentru bine facut, manierele, principiiile, faptele unui personaj, recunoasterea lui de catre un public cat de restrans, dar de calitate si, mai ales, de catre confrati. Ne intereseaza personaje, povesti, intamplari care ne ating pe noi si sunt romanesti, intr-o anumita masura. Spunem anumita masura pentru ca, de multe ori, persoane nascute in Romania sunt contestate ca fiind ale noastre pentru ca au o etnie straina. Credem ca valorile sunt, in primul rand, internationale, ale intregii umanitati, dar faptul ca au crescut si s-au format aici, cu intamplari si valori romanesti, le-a influentat parcursul intr-o masura mai mare sau mai mica. Sunt ai nostri, asa cum Brancusi e francez de origine romana in Franta.

 

 

Sambata dimineata la patinoar, in Cismigiu (1931) si o batista de buzunar, pe care nu ai cum sa nu o remarci.

 

OM: Ce ati spune cuiva care nu cunoaste povestea Eroilor Romanei Chic pentru a-l convinge sa o urmareasca?

 

ERC: I-am spune ce scrie deja pe site, ca ne place eleganta, aplaudam talentul, adoram galanteriile, ii apreciem pe cei cu stil si ne e drag curajul. Cautam inspiratie, ne atrag modelele, respectam istoria, recunoastem prestigiul si ii cautam pe eroii Romaniei chic. Pentru ca mai cool decat ei nu se poate!

 

 

OM: Unde credeti ca i-ar placea Veronicai Micle sa mearga sa danseze in Bucurestiul zilelor noastre?

 

ERC: Ah, nu stim. :) Poate pe Sperantei nr. 4, in amintirea momentelor petrecute acolo cu Eminescu?
 

 

OM: In ce perioada din istoria Bucurestiului v-ar fi placut sa traiti si de ce?

 

ERC: Ne place acum. Dar cu maniere (nu ritualuri inutile si complicat de executat si respectat, ci gesturi, obiceiuri practice, care ne fac realmente viata mai usoara si mai placuta), cu grija fata de celalalt, cu placerea conversatiei, a plimbarilor, calatoriiilor, cu prietenii de durata, cu ritm nebun, alternat cu momente de liniste, de introspectie, de tristete, de intrebari si framantari, dar si de bucurii simple. Lucruri firesti. Cu case ingrijite, cu sosele frumoase, cu un oras functional si in dezvoltare fireasca, inteleapta, frumoasa, cu grija, spre folosul si fala locuitorilor lui.

 

 

OM: Mai sunt romanii interesati de trecut si de personalitatile sale?

 

ERC: Da. Evident. E o pornire fireasca. Trebuie sa stii cine esti. Nu ai cum sa te respecti pe tine, pe ai tai, nu ai cum sa mergi mai departe fara sa stii cine esti. Nu exista oameni exclusiv rai, exclusiv buni, exclusiv vrednici sau exclusiv nevrednici. Asa ca nu suntem nici doar rai, nici doar buni. :) Daca stim modelele bune, povestile frumoase, apoi si aplecarea noastra va fi spre partea buna si frumoasa a vietii. Vom vrea sa fim mai spirituali, mai manierati, mai cu gust imbracati, gazde mai bune, mai activi, mai sportivi, mai buni.

 

 

Negocieri si cumparaturi de piese vintage, langa Hale, in Bucurestiul de acum 82 de ani (1932).

 

OM: Ceva bun din trecutul Bucurestiului, dar care s-a pierdut in zilele noastre:

 

ERC: Ah, chiar nu stim. Oamenii au tendinta sa idealizeze trecutul si sa critice total prezentul. Totul tine, pana la urma, de moda. Si oricat de frivol ar suna, poate ca moda e buna, ca asa, superficiala cum e prin definitie, poate lasa in urma ei ceva bun. Noi credem ca au revenit la moda seriozitatea, bunul simt, simpatia si empatia. Incet, timid, in medii restranse, dar in timp, va fi din ce in ce mai evident, va asiguram.

 

 

OM: Avem orasul pe care-l meritam - adevarat sau fals ?
 

ERC: Si da, si nu. E responsabilitatea noastra, a tuturor, cum arata bucata noastra de oras. Dar si a administratiei care, daca nu are viziunea, ambitia si dorinta de a face temeinic ceea ce trebui sa faca, lucrurile merg rau. Drept dovada.

 

 

OM: In ce alt oras din tara sau din strainatate v-ar placea sa locuiti si de ce?

 

ERC: Ne place aici. Pentru ca avem amintiri, avem lucruri si bune, si rele la care vibram in comun cu ai nostri, oricat de putini ar fi cei cu care simti ca te asemuiesti. Pe cand, in strainatate, esti un imigrant si credem ca asa te si simti de multe ori. Nu esti printre ai tai. E ca atunci cand nu mai ai familia langa tine. Iti lipseste teribil cu toata nebunia, cu toate slabiciunile, cu toate scandalurile, dar mai ales cu sentimentul de acasa (da, e dat de oameniii din jur) si emotia asemanarilor, fie si in defecte. :)

 

Daca locuiti in Bcucuresti si sunteti tentati sa ne spuneti povestea voastra, asteptam un e-mail pe adresa: [email protected] 

• Tag-uri