Despre Pablo Larrain, regizorul filmului No / Nu, auzeam mereu lucruri bune, dar pana de curand nu vazusem niciun film de-al lui. Trebuie sa recunosc ca zvonurile au fost confirmate: No prezinta evenimentele din Chile 1988, perioada in care s-a organizat, din cauza presiunilor internationale, referendumul la care s-a votat cu Da sau Nu pentru ramanerea sau demiterea lui Augusto Pinochet. Evenimentele au dus la destituirea acestuia de la putere si la tranzitia spre democratie.
Secventa care da startul filmului il introduce pe Rene Saavedra, un director de creatie de succes, prezentand noua reclama a unei bauturi racoritoare care seamana ridicol de mult cu un spot publicitar la Cola. Invitat de un cunoscut sa isi dea cu parerea cu privire la campania politica a taberei NU, Rene ajunge sa se implice si sa schimbe total modul de comunicare: daca la inceput tabara scotea in prim plan atrocitatile regimului Pinochet, publicitarul o transforma intr-o campanie vesela si colorata, cu priza la public.
Initial, singurul aspect care m-a intrigat a fost faptul ca personajul lui Rene este interpretat de Gael Garcia Bernal, care isi joaca rolul cu un anumit calm interior, actorul fiind capabil de o mare varietate de roluri (l-ai vazut probabil alaturi de Brad Pitt in Babel). Dar filmul are si alte avantaje. Multe secvente sunt presarate cu un umor folosit cu eficienta, un umor intunecat, subtil si aproape deadpan. Prezentat intr-un stil de documentar, care sugereaza intr-un mod foarte convingator anii ’80, No combina usor, intr-un mod organic si deloc fortat, elementele filmate cu imaginile de arhiva. Ba chiar ajungi in punctul in care nu iti poti da seama de diferenta, poate doar atunci cand Pinochet sau alte personalitati politice apar pe ecran.
Avand in vedere ca nu vorbim de un film usor, de can can si buget monstru, probabil ca lungmetrajul nu o sa ruleze foarte mult timp in cinematografe. Dar daca ai ocazia sa-l vezi, nu spune nu.
Click pe foto pentru marire
Foto: Independenta Film