Noul film al lui Mungiu: Dupa dealuri, apoi la Cannes, iar acum in cinematografele din toata tara

 

Dupa indelungi asteptari, Dupa dealuri, noul film al unuia dintre regizorii preferati la Cannes, Cristian Mungiu, a ajuns si in Romania. Proiectia controversata, castigatoare a titlului de cel mai bun scenariu la Cannes, a avut premiera in seara de 25 octombrie la cinema Patria din Bucuresti. La eveniment, invitatii au fost onorati cu prezenta regizorului si a celor care au dat viata personajelor.

 

Dar va scutesc de asteptare si imi permit sa intru direct in paine: povestea incepe cu reintalnirea emotionanta a doua bune prietene, Alina si Voichita, in jurul carora se desfasoara povestea inspirata dupa un caz real. Care, dupa cum probabil stiti, a facut multa valva, atat in presa romaneasca, cat si in cea internationala.

 

 

 

 

 

 

Legatura puternica dintre cele doua prietene se remarca de la bun inceput, acestea crescand impreuna la orfelinat. Doar ca viata le-a dus pe drumuri separate: Voichita si-a gasit calea in credinta, refugiindu-se la o manastire, iar Alina a plecat sa munceasca in Germania in speranta unui trai mai bun.

 

Intoarsa in tara cu gandul de a o lua si pe prietena ei pe meleaguri straine, Alina se loveste de refuzul Voichitei, care l-a gasit pe Dumnezeu si, odata cu el, si familia pe care n-a avut-o niciodata, si anume preotul si maicutele de la manastirea refugiata de lume, sus in deal. Inca foarte atasata de Voichita, Alina prefera sa ramana la manastire, insa nu reuseste sa se adapteze traiului religios si ajunge in situatia de a fi considerata posedata. Moment in care lucrurile iau o intorsatura grava.

 

La o vizionare superficiala poti avea senzatia ca filmul vorbeste despre religie intr-un mod defaimator (si, inevitabil, exista riscul de a deranja), dar nu este deloc asa. Mungiu a incercat, si zic eu ca i-a reusit, sa redea faptele exact asa cum s-au petrecut in realitate, fara sa ia partea unora sau a altora. Este vorba despre oameni si credintele lor. Sper că aţi văzut un film care vorbeşte despre adevăr, despre simplitate, despre nădejde şi dragoste – au fost cuvintele Danei Tapalaga, cea care ii da viata Maicii Superioare. Tocmai din acest motiv productia nu beneficiaza de soundtrack, Cristian Mungiu afirmand ca nu a vrut sa influenteze privitorii folosindu-se de muzica pentru a sublinia momente dramatice.

 

Actiunea este plasata intr-un sat din Moldova si, pentru a respecta cat mai exact cirmustantele de limba carecteristice zonei, actorii vorbesc dulcele grai moldovenesc atat de bine incat simti nevoia de subtitrare. Iar aici se pot naste frustrari in randul spectatorilor, mai ales ca urmaresti, pana la urma, o poveste sensibila cinematografic , dar si ca tematica.

 

Daca filmul a fost al actorilor, asa cum a declarat si Mungiu, finalul deschis a fost ultima tusa aplicata cu maiestrie de regizor.

 

 

Click pe foto pentru marire

• Tag-uri