Oricine urăște așteptarea, chiar și cei care întârzie, însă, cu toate acestea, ne-am obișnuit cu ea. De asta te lovești și în Când se lasă seara peste București sau Metabolism, în regia lui Corneliu Porumboiu. Cadrele lungi, care ating și nouă minute, inițial enervante, te prind într-un ritm cu care ajungi să te obișnuiești. De aceea, cele 90 de minute ale filmului distorsionează percepția timpului, încât sfârșitul te ia pe nepregătite. Însă, din când în când, te alegi cu tăcerea unei uși închise sau cu gemetele din spatele alteia deschise sau cu negrul unei pânze de proiecție. Fiecare definitivând o etapă din traseul endoscopului care inspectează viața regizorului Paul, aflat într-o relație cu actrița din noul său film.
Din primul cadru suntem deja martori, din locul din spate al mașinii, la relația dintre Paul, jucat de Bogdan Dumitrache și Alina, în persoana Dianei Avrămuț. Bărbatul își exprimă fascinația pentru peliculă, pentru limitele pe care aceasta le impune, motiv pentru care nu se poate atinge de digital. În tot acest timp, Alina încearcă să tot intervină în discuție, însă ajunge să-i dea mereu dreptate.
Încăpățânarea lui Paul de a dovedi de fiecare dată că teoriile sale sunt corecte o face pe actriță să-i cedeze de nenumărate ori. Astfel rolurile de dominator-dominat nu se inversează niciodată. Într-un cadru de trei minute, în bucătăria apartamentului lui Paul, descoperim că el a suferit de ulcer, în prezent fiind chinuit de o gastrită. De aceea, își face apariția și Mihaela Sârbu, în rolul Magdei, producătoarea filmului, care se zbate ca Paul să facă o endoscopie. Aceasta nu-l crede pe regizor nici în fața dovezii aduse de el medicului. Astfel luăm parte la clipul unei endoscopii reale, analizată în reluare, făcută unui bolnav de gastrită.
Repetițiile cu scena din baie redau cel mai bine relația rece și superficială dintre Paul și Alina. Întregul proces prin care trece femeia ca să-și joace secvența cât mai bine îl transformă pe regizor într-un perfecționist dus la extrem. Ca dovadă, în drumul parcurs de cei doi cu mașina până la hotelul în care era cazată tânără, el nu încetează să-i analizeze fiecare trăsătură fizică. Astfel, după el, ea nu ar putea să locuiască în Franța, deși ea studiase acolo, pentru că nu arată ca o franțuzoaică. Însă clar nu poate fi nemțoaică, cel mult aduce a evreică.
Tensiunea își face simțită prezența odată cu apariția lui Laurențiu, un alt regizor de succes, jucat de Alexandru Papadopol, care flirtează cu Alina de față cu Paul. Ba mai mult, faptul că Laurențiu o aseamănă pe tânără cu Monica Vitti îl face pe Paul să-și scoată la iveală posesivitatea. Motiv pentru care Alina îl atenționează mai târziu că relația dintre ei doi nu va duce nicaieri.
Filmul lui Porumboiu punctează clar nesiguranța și goana disperată a unui regizor după echilibru, viața sa goală fiind expusă prin fiecare detaliu. Locuiește într-un apartament simplu, lipsit de culoare, se îmbracă numai în aceleași haine mohorâte, fumează ca un turc pe stomacul gol și vrea mereu să aibă ultimul cuvânt. Alina pare un punct de sprijin pe care singur și-l desființează prin caracterul distructiv.
Corneliu Porumboiu a povestit cum inițial au existat opt variante ale filmului, iar, după aproape trei luni în care actorii din rolurile principale au tot trecut prin diferite probe, a ales-o în sfârșit pe cea din prezent. De aceea îl consideră un film bun, deși cuprinde maximum 19 cadre. Filmul, făcut dintr-un buget de 750 000 de euro, nu a fost selectat la Cannes, însă va merge la Festivalul de Film de la Locarno. Abia atunci vom afla care este diagnosticul concret al endoscopiei pe care regizorul și-a făcut-o. Între timp, așteptați-o pe Maria Răducanu cu a ei Cristina.
Click pe foto pentru marire
Foto: Independenta Film, Dana Alecu