O bere, doua beri, 100 de beri

 

Eu si prima bere a vietii mele, de altfel si ultima, ne-am vazut demult, foarte demult, nu ne-am placut, carevasazica nu a ramas nimic de facut. Cu toate astea, tentatiile sunt nenumarate si la tot pasul. Printre ele, si 100 de beri, un loc deschis de curand in Centrul Vechi, ba chiar de foarte curand, si care se vrea a fi o berarie asa cum se cuvine. Cu atat de multe sortimente de bere incat, cunoscător fiind, sa vrei sa o incerci si pe-aia, si pe cealalta, iar de esti neinitiat, sa simti ca ai cale lunga de parcurs si multa bere de baut pentru a sti tu singur, fara ajutor din afara, ce sa alegi. Dar mai ales, sa vrei sa alegi altceva, sa nu prea ai ce si sa fii obligat de circumstante.

 

În ciuda meniului aproape exclusiv alcătuit din tipuri de bere greu de pronunţat dacă limba germană nu-ţi este familiară, am găsit scăparea într-o sticlă de Karamalz Fresh Lemon care nu mi-a spus nimic la o primă citire (Karamalz Pomegranate fusese prima alegere, nefericită însă, nefiind la momentul respectiv în stoc). 7 lei m-a costat acest suc acidulat cu gust mai mult de bere şi mai puţin de lămâie şi care este nimic altceva decât o băutură nealcoolică bazată pe malţ. Da, da, acelaşi produs care stă şi la baza berii! Carevasăzică, acest Karamalz sau cum i-o zice a fost, forţând un pic lucrurile, a doua bere din viaţa mea.

 

Berea, în schimb, din plin şi la locul ei. Adică în meniu. Brune, blonde, la draft, la sticlă, filtrate, nefiltrate, toate într-un singur loc, cu preţuri variind glorios de la 7 lei la 42. Mă întreb acum cât de împătimit trebuie să fii să dai 42 de lei pe o bere sau, mai degrabă, la a câta bere preţul nu mai contează.

 

Una peste alta, locul este decent. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Prima încăpere, cu mese şi scaune înalte, mult mai caldă şi primitoare poate şi pentru că e ceva mai înghesuită şi, tot de aceea, plină ochi. Cea de-a doua, rece şi simplă, cu pereţii îmbrăcaţi în faianţă albă, cu mese şi bănci din lemn şi miros pătrunzător de mâncare, neatrăgătoare. Poate şi pentru că, la sosirea noastră, nu se afla nimeni înăuntru.

 

Tips:

 

Meniul este stufos, cum spuneam, dar incomplet. De vreţi o apă sau un ceai, cereţi şi vi se va da! La fel cum, de vă este foame, vi se vor pregăti pe repede înainte sandvişuri cu “şuncă, salam, cârnaţi, caşcaval, depinde ce avem”, deloc impresionant chiar şi pentru trupuri firave şi care se satură cu puţin. 5 lei dai, de 5 lei primeşti, nu-i aşa?

 

Iar daca nu sunteti intr-o dispozitie prea prietenoasa, v-as sugera sa nu va lansati in comentarii sau intrebari adresate tanarului care serveste, deoarece, altfel foarte amabil, poate intarzia mai mult decat este cazul in preajma mesei, angajandu-se in conversatii inutile.

• Tag-uri