Oamenii orasului: Laura Iacobescu face PR cu suflet intr-un Bucuresti unde i-ar placea sa vada mai multe inimi desenate pe stalpi

 

Inauguram o serie de povesti despre Bucuresti si oamenii sai, iar prima pe lista noastra este o bucuresteanca get-beget, Laura Iacobescu, care-si construieste si-si traieste istoria printre locurile dragi din oras.

 

O statie de tramvai unde a primit un mesaj de dragoste, cantina de la Drept unde mergea in studentie, o alta cantina, cea de la Spitalul Universitar, care i-a marcat o zi speciala - sunt numai cateva dintre coordonatele in care se misca si care i-au conturat drumul, ajutand-o sa-si faca propria agentie de PR si evenimente, PRoud PR&Events. Viseaza la un Bucuresti diferit, care sa-i permita, in cativa ani, sa initieze un business cu un usor twist in domeniul HORECA.

 

 

 

 

Orasul Meu: Cum te inspira orasul in jobul tau? E un ajutor sau mai degraba o piedica?

 

Laura Iacobescu: Ce intrebare frumoasa. A fost si va fi intotdeauna un ajutor. Explicatia este pe cat de banala, pe atat de complexa: Bucurestiul este o agitatie si o fuga continua. Asta presupune si jobul meu: agitatie, fuga, putina lupta si ambitie de a gasi cel mai bun loc de parcare. Piedica este doar atunci cand nu gasesc la propriu loc de parcare la biroul nostru, care este localizat in Piata Unirii.

 

 

OM: Daca ai fi primarul Bucurestiului pentru o zi si ai avea o bagheta magica, ce anume ai schimba pentru totdeauna?

 

Laura: Mai bine ma intrebai daca eram presedintele Romaniei... Glumesc. Daca as fi pentru o zi primar, nu prea as avea timp sa fac nimic. Totusi, haide sa incerc sa enumar cateva lucruri: acum ca tot vine iarna, as face un adevarat Winter Bazaar in Piata Universitatii (cu vin fiert bun cu multa scortisoara, cu paturi sa iti tina de cald, fara oameni care asociaza orice festival cu cel al berii). Apoi, m-as ocupa de strazile blocate de zapada (ma gandesc ca exista foarte multi detinuti, oameni in somaj, oameni care vor sa munceasca). In afara de mici ajustari ale sistemului de buna functionare a orasului, nu as schimba nimic. Ah, ba da! As scoate din discutiile despre Bucuresti asa-numitii parcangii. Nu, nu vreau sa iti dau un leu, daca nu muncesti pentru el!

 

 

OM: Ai vreun regret legat de un proiect de pana acum care nu ti-a iesit din cauza factorilor externi (mentalitate etc.)?

 

Laura: Da, am un regret. Colectiv, pentru mai multe proiecte. Dintotdeauna m-am lovit de intrebarea: Poti tu sa faci treaba buna la varsta asta atat de frageda? Da, pot! Aceasta este mentalitatea romanilor, iar daca ma deranjeaza cateodata, imi amintesc de vorbele Laurei (mentorul meu): Daca eu am incredere in tine, atunci si ceilalti ar trebui sa aiba. Imi place sa cred, iar viata a reusit sa imi demonstreze ca am dreptate, ca unele lucruri are not meant to be. Din fericire, proiectele pe care le-am avut si pe care le derulez in continuare mi-au adus nu doar incredere si experienta, ci si prieteni extraordinari.

 

 

OM: Cum ii percepi pe locuitorii orasului?

 

Laura: Frumosi. Pe unii. Pe ceilalti, rautaciosi. Cred ca cel mai bun exemplu este traficul din Bucuresti. Intocmai cum am spus si mai sus, suntem ca intr-o parcare plina ochi si toti cautam cel mai bun loc de parcare.

 

 

OM: In ce perioada din istoria Bucurestiului ti-ar fi placut sa traiesti si de ce?

 

Laura: Mi-ar fi placut sa traiesc in perioada in care Bucurestiul era numit Micul Paris. Cand ma puteam plimba cu trasura pe Calea Victoriei, in care o iesire la Caru’ cu Bere era o sarbatoare. De ce mi-ar fi placut sa traiesc atunci? Pentru ca exista mai mult respect. Atat pentru oameni, cat si pentru oras.

 

 

 

 

OM: Un loc in care-ti place sa mananci in oras, sa dansezi și un cinematograf preferat din Bucuresti:

 

Laura: Imi place sa mananc la Shift. Au cele mai bune paste cu creveti din oras! Si cele mai bune paste, in general. Cred ca este singurul loc in care mancarea are acelasi gust de fiecare data. Imi place sa dansez. Cred ca as putea sa dansez oriunde. Recunosc ca incerc sa ma feresc de locurile unde conteaza mai mult rochia pe care o porti in seara respectiva, decat buna dispozitie. Cinematograful meu preferat este Studio, din Piata Romana. Din pacate, nu am mai ajuns de mult. Recunosc ca l-am abandonat in favoarea confortului cinematografelor din mall-uri.

 

 

OM: Daca ai pleca sa locuiesti in alt oras din tara ori strainatate, ce crezi ca ti-ar lipsi cel mai mult din Bucuresti?

 

Laura: Daca as pleca din Bucuresti, cel mai probabil ar fi pentru a locui in alta tara. In afara de familie si prieteni, mi-ar lipsi viata de noapte, agitatia, si libertatea pe care o au bucurestenii (prost inteleasa, din pacate).

 

 

OM: Cum iti imaginezi ca s-ar schimba ceea ce faci in prezent daca te-ai muta intr-un oras din afara Romaniei?

 

Laura: Este foarte interesanta aceasta intrebare, deoarece chiar mi-am pus problema zilele trecute. S-ar schimba sau... nu ar mai exista. Probabil ca daca as vorbi limba, mi-ar fi usor sa imi construiesc o cariera in PR intr-un alt oras din afara Romaniei. Ce nu s-ar schimba este foarte clar: as lupta oriunde ca sa imi construiesc ceva al meu in acest domeniu sau in oricare altul.

 

 

OM: Strada ta preferata din oras:
 

Laura: Strada pe care am vazut o inima desenata pe un stalp. Este pe undeva pe langa parcul Herastrau. Si strada mea, Avrig, pe care se desenau inimi in trecut.

 

 

OM: Daca nu te-ai ocupa de PR, ce ti-ar placea sa faci?

 

Laura: Daca nu m-as ocupa de PR, as lucra tot intr-un domeniu in care ar trebui sa vorbesc foarte mult. :)  Mi-as deschide un business. Tot cu suflet. Dar despre asta, intr-un interviu viitor.

 

 

Daca locuiti in Bcucuresti si sunteti tentati sa ne spuneti povestea voastra, asteptam un e-mail pe adresa: [email protected] 

• Tag-uri