Oamenii Orasului: Nu stii ce sa mai asculti? Rasfoieste enciclopedia muzicala online My Own Walkman, a lui Viorel Grecu

 

Viorel Grecu viseaza de ceva vreme sa demareze o enciclopedie ca la carte, cu biografii si discografii de artisti, fiind ultra-pasionat de muzica (lucreaza la un post de radio din Bucuresti). Dar pentru ca vremea tomurilor exhaustive a cam apus s-a apucat  constiincios de o enciclopedie online, o consemnare subiectiva a muzicii pop, intitulata sugestiv My Own Walkman. Daca intr-o zi va exista si varianta tiparita, nu ne indoim ca lansarea se va intampla la Control iar invitat de onoare va fi Beck.

 

 

 

 

 

Orasul Meu: Cum te apuci, in secolul XXI de My Own Walkman, o enciclopedie subiectiva a muzicii pop?

 

Viorel Grecu: Acum niste ani vroiam sa scriu o enciclopedie cat se poate de stiintifica, cu biografii si discografii de artisti/formatii. Insa mi-am dat seama ca in secolul asta despre care vorbesti as face un efort inutil. Deja toate informatiile sunt online si foarte usor accesibile. Un pitic tot mi-a persistat pe creier, pana cand in noiembrie mi-a venit ideea sa ma apuc de My Own Walkman. Exact ca in enciclopediile clasice, articolele sunt scrise in succesiune alfabetica. Doar ca pentru biografii si discografii ma rezum sa pun doar niste link-uri in introducere. Un semn ca ne aflam in secolul XXI.

 

Urmeaza apoi rubrica denumita autoironic Coltul criticului de arta, in care imi dau cu parerea cum am eu chef despre cariera si albumele subiectilor. Asta e marea mea contributie originala, pentru care ar merita sa aruncati un ochi pe blog. Prin muzica pop ma refer la sensul cel mai larg al termenului, adica prescurtarea de la popular music, asa cum e inteleasa sintagma in lumea anglofona, nu la noi. Tematica e asadar cam vasta, desi tratez doar artistii de notorietate internationala. Am estimat ca daca zabovesc in medie doi ani pentru o litera, am sa finalizez proiectul peste jumatate de secol. Un motiv serios sa devin longeviv. :) Mi-am definitit proiectul ca un amalgam de eruditie, amuzament si patologie, ceva intre labour of love si prostie fara margini.

 

 

OM: In ce bar/club al orasului ai organiza petrecerea anului? Si cine ar fi pe scena?

 

Viorel: Pai daca ar fi sa fie petrecerea anului, atunci as arde-o big time intr-un club din asta in care nu prea calc de fel, ceva ultra-glamour. Iar pe scena ar fi desigur Iggy Azalea, Charlie XCX si Ariana Grande.

 

 

OM: Trec clasa bucurestenii la cultura muzicala?

 

Viorel: Categoric. Pentru mine cultura muzicala nu are o semnificatie elitista. Orice forma de muzica e inclusa aici. Bucurestenii exceleaza si ei in diverse tipuri de cultura muzicala. Desi daca e sa mai iau dupa evenimentele cu artisti internationali ce se desfasoara in oras ei tind cumva spre extreme. Parca intre DJ set-uri uber cool si starurile vestejite de altadata exista prea putine lucruri. Exceptand unele concerte de nisa prin Silver Church sau Control, e nevoie de cate o reteta de festival, gen Summer Well sau B’estfest, ca sa mai vedem si altceva.

 

 

 

 

OM: Centrul Vechi sau barul de cartier?

 

Viorel: Nu prea ma identific cu nici una dintre aceste doua versiuni ale snobismului. Centrul Vechi prea s-a metamorfozat intr-un fel de pandant al Dorobantilor. Cat despre barurile de cartier, desi am locuit prin mai multe zone ale orasului, nu prea mi-am facut veacul prin crasmele din partea locului. N-am interactionat asa de profund cu proximitatea. In general ies la baut in centru, ca sa fie convenabil pentru toata lumea, dar de preferat nu in centrul vechi.

 

 

OM: Ce gen de bar/club crezi ca lipseste orasului?

 

Viorel: In general, cred ca oferta s-a adaptat destul de bine cererii. Dar eu unul simt un pic lipsa Controlului vechi, desi imi place si asta nou. Dar parca as prefera cumva o medie intre cele doua, care sa imprumute caracteristici din ambele locuri.

 

 

OM: Un loc din oras unde iti place sa revii:

 

Viorel: Parcul Circului, adica peste drum de blocul in care locuiesc de circa un an si jumatate. Nu stiu cum de nu remarcasem frumusetea acestui loc pana atunci.

 

 

OM: Daca intr-o zi enciclopedia ta muzicala va vedea lumina tiparului, in ce librarie din oras ai face lansarea?

 

Viorel: Proiectul asta cu grandoarea lui absurda nu prea are nici o perspectiva sa ajunga la tipar. Momentan ma aflu la litera A, mai exact la artistii ce poarta numele de familie Adams, si am scris 62 de articole. Estimez ca lungimea medie a unui articol e cam de cinci pagini de word. Deci am deja ceva de dimensiunea unui inspaimantator tratat de medicina, cu toate ca ma aflu abia la inceput. :) Dar sa presupunem ca as face un rezumat al proiectului, reducandu-mi capodopera la dimensiuni rezonabile. As vedea lansarea intr-o librarie mai modesta, nu in ceva gen Humanitas sau Carturesti. Nu ma simt in apele mele in preajma star sistem-ului culturii romanesti. Dar oriunde s-ar desfasura, l-as invita pe Beck sa sustina un recital de cover-uri acustice in cinstea marelui eveniment. :)

• Tag-uri