Consumerismul Hollywoodian si masina sa de marketing in full overdrive. Nume pompos – Oblivion / Planeta uitata, actori mari (Tom Cruise, Morgan Freeman, Olga Kurylenko), super efecte, Imax, plus avertismentul ca scenariul e foarte vioi si cu multe rasturnari de situatie care ne vor da peste cap. Dupa toate astea te simti ca in fata tejghelei de la un lant de fast-food cu ochii jinduind dupa noul ultra-mega-super sandwich pe care tocmai l-au lansat, ceva ce nu s-a mai vazut sau gustat. Dupa ce incepi sa mananci, realizezi ca aromele sunt tot cele pe care le stiai deja, chiar daca gustul e delicios.
Cam asa sta treaba si cu Oblivion. Imaginea e de nota 10. Scenografia, costumele, decorul – totul o duce foarte bine. Scenariul e cam fad, prezentand un viitor nu prea indepartat si in care nu gasesti, totusi, nimic nou (multe “inventii” din film exista deja la nivel de prototip pe la saloanele de electronica), dar care da super in poza.
Si ca un reminder final ca originalitatea nu atinge cote maxime, in ultima parte filmul pare un mic remake dupa Odiseea Spatiala a lui Kubrick, ceea ce nu e rau, dar nici bine.
Daca il priviti ca pe orice film classic cu supereroi – adica fara asteptari, atunci va veti putea bucura in voie de imaginea foarte buna si de rodul imaginatiei scenografilor. Daca insa lasati reclama sa va zgandare imaginatia, s-ar putea sa plecati flamanzi. Oricum, colac peste pupaza, Oblivion e un SF “classic”, cu obiecte zburatoare, planete si explozii, dar si idei ecologiste destul de pregnante, care aduce o savoare aparte meniului, insa nu tocmai inedita.
Click pe foto pentru marire