Dupa surprinzatorul District 9, Neil Blomkamp revine pe marile ecrane cu Elysium, un SF cu Matt Damon si Jodie Foster in rolurile principale. Spre deosebire de primul, Elysium nu se ridica la nivelul asteptarilor sau al premisei.
Actiunea are loc in anul 2154, timpuri nu prea bune pentru omenire. Populatia pamantului moare din cauza foametei, a suprapopularii si a unui sistem medical cel putin primitiv, in timp ce bogatii s-au mutat pe luxoasa statie spatiala Elysium, unde fiecare vila dispune de cate o capsula medicala ce vindeca instant cancerul sau alte boli.
Inapoi pe pamant, Max, interpretat de Matt Damon, isi castiga mizera existenta muncind pe linia de asamblare a fabricii de armament Armadyne, armament care, in mod ironic, este folosit impotriva celor ca Max care vor sa fuga pe Elysium pentru asistenta medicala. Expunandu-se unei mari doze de radiatii din cauza carora nu i se dau mai mult de cinci zile de trait, Max hotareste sa ajunga pe Elysium cu orice pret.
Ce merita punctat la Elysium este modul deloc futuristic in care ne este prezentat Los Angelesul, un oras latinizat, aflat sub daramaturi. Din punct de vedere al temelor abordate, precum imigrarea sau diviziunea sociala, am putea spune ca filmul reprezinta continuarea lui District 9, care exploreaza subiecte ca segregarea rasiala si xenofobia. Insa, spre deosebire de District 9, de data aceasta avem parte de o tratare cliseica si pur hollywoodiana.
Se mai poate spune ca ceea ce nu a functionat in precedentul film al lui Blomkamp, adica ultima jumatate de ora plina de impuscaturi si explozii, se utilizeaza pana la suprasaturatie in Elysium, de la un capat la altul.
Adevarul e ca Elysium putea sa fie un SF mai mult decat interesant, dar devine unul dintre multele blockbustere de vara, care dispar din memorie odata cu estomparea bronzului estival.
Click pe foto pentru marire
Foto: Elysium FB