Pozitia Copilului, o gura de aer proaspat in cinematografia romaneasca

 

Social media vuia continuu, bloggerii isi dadeau cu parerea, apoi unul dintre cele mai asteptate momente din cinematografia romaneasca s-a intamplat: filmul regizorului Peter Calin Netzer, Pozitia Copilului, a castigat Ursul de Aur pentru cel mai bun film in cadrul Festivalului de la Berlin. In acel moment a fost limpede ca lumina zilei ca trebuie sa-l vad si n-am ezitat nicio secunda cand s-a ivit ocazia.

 

 

 

 

 

Pelicula portretizeaza relatia complexa si bolnavicioasa dintre o mama care isi iubeste fiul intr-un mod sufocant si baiatul acesteia, un om slab care nu se poate desprinde de protectia ei, dar nici nu o agreeaza. Realizam limitele pe care Cornelia (Luminita Gheorghiu), mama lui Barbu (Bogdan Dumitrache), este dispusa sa le incalce pentru fiul sau abia in momentul in care sare intr-ajutorarea lui in urma unui accident de masina in care acesta omoara un copil. Ati spune, probabil, ca filmul se invarte in jurul acestui incident, dar nu. Atentia este indreptata la tot pasul spre relatia celor doi, spre tertipurile la care Cornelia apeleaza pentru a-si salva fiul, dar si spre nevoia de a se implica mai mult decat este nevoie in viata si problemele propriului copil, fara sa realizeze ca acesta este un om matur ce detine simtul discernamantului. Pe de alta parte, Barbu, desi exasperat de atentia covarsitoare pe care mama sa i-o acorda, nu poate fi considerat un barbat pregatit sa se desprinda totalmente de aripa acesteia, cel putin nu la inceput. Relatia lui cu Carmen (Ilinca Goia) nu este una fericita, el fiind un om incapabil de a-si exprima adevaratele dorinte, acest lucru ingreunand si aproape incetand evolutia relatiei lor de dragoste.

 

 

 

 

 

 

Am iesit din cinematograf cu o impresie foarte buna in ceea ce priveste acest film. De ce? Primul lucru pe care l-am observat si mi-a placut la nebunie se refera la modul in care a fost filmat, dar si decorurile si portretizarea Bucurestiului si a societatii. Spre deosebire de alte filme, in care orasele romanesti sunt incarcate de o greutate sufocanta, de mizerie si-o atmosfera plumburie care nu ne face cinste, Pozitia Copilului a reusit sa evolueze din acest punct de vedere. Apoi, jocul actoricesc a fost unul de exceptie, iar cand spun asta ma refer la intreaga distributie. Ca o preferinta proprie, insa, voi pune accentul pe rolul Luminitei Gheorghiu, care a fost interpretat remarcabil. A reusit sa trasmita in aproape 2 ore un spectru larg de trairi. Atat emotii puternice demne de o mama ce-si iubeste copilul mai presus de orice, cat si o perfidie caracteristica unei mame care exercita un control exagerat asupra propriului fiu.

 

Pozitia Copilului este un film care trebuie sa se afle pe lista oricarui cinefil pasionat de industria filmului din Romania. Motivele sunt variate, dar faptul ca trateaza un subiect diferit, actorii si-au facut treaba impecabil, iar emotiile transmise sunt puternice, data fiind duritatea scenelor (si nu, nu ma refer la o duritate fizica) ar trebui sa va convinga sa dati navala in cinematografe incepand cu 8 martie.

 

 

Click pe foto pentru marire

• Tag-uri