Te-ai intrebat vreodata ce ti-ar fi trecut prin minte la ceas de seara in Bucurestii anilor 1890, in drum spre cina? Poate in trasura insotit/insotita, poate intr-o plimbare prin aerul rece si usor umed.
Vestea buna este ca, indiferent daca crezi sau nu in vieti anterioare, mai este inca posibil sa ai o senzatie de deja vu sau doar o seara agreabila, luand cina intr-una dintre casele vechi ori palatele orasului.
Incepem cu o vizita la
Pe vremea bogatului si abilului Manuc bei se naste la inceputul secolului XIX Hanul, cu saloane, odai pentru servitori, si cele 15 pivnite unde se tineau butoaiele cu vin si alte licori si poate halcile de carne venite ceva mai tarziu cu caruta de la Matache Macelarul. Hanul, care avea se pare si un tunel secret unde ar fi putut intra cateva sute de oameni, a trecut prin reale momente de cumpana, printre care cutremurul din 1838 (dupa aceasta data a fost vandut) dar a trait de-a lungul vremii si multe seri de bal ori inflacarate reuniuni politice.
Continuam cu o oprire pret de o bere la
... poate cea mai veche berarie din oras, unde turistii straini se infrupta, vecini de masa cu autohtonii, din bucatele traditionale. Odinioara, pe cand nu se editau inca poze cu Instragramul, ardeleanul Nicolae Mircea avea incredere in planurile unui arhitect polonez care lucrase si la Peles, Zigfrid Kofczinsky, si ridica cladirea aflata si astazi pe strada Stavropoleus. Era anul de gratie 1899 si de atunci tot curge berea la Car.
Pe aceeasi strada cinam frantuzeste la
Dimitrie Cavadia si Richard Kraft au contribuit la distanta de 10 ani, avand drept punct initial anul 1873, la ridicarea cladirii in care astazi se afla restaurantul Negresco. Puteti manca si petrece atat la parter cat si la subsol, iar vitraiile, mozaicul si alte elemente originale care au fost conservate va vor ajuta, nu sa inchideti ochii si sa va inchipuiti, ci sa-i tineti larg deschisi si sa vedeti.
In drum spre Cismigiu ne oprim pe Regina Elisabeta la
...unde mai functioneaza inca cu tot cu preturile de altadata restaurantul acestui Palat a carui ridicare a inceput in 1911. Arhitectul principal al cladirii de inspiriatie frantuzeasca a fost Dimitrie Maimarolu. Indiferent ca s-a numit Palat sau Casa Armatei, in salile sale somptuoase - Maura, Gotica sau Bizantina - au rasunat fara incetare acorduri de baluri, ecouri de receptii oficiale, nunti, cantece de pahar, festivaluri de muzica de camera etc.
Dupa care incercam si
...situat pe bulevardul cu acelasi nume, intr-o cladire in stil eclectic care exista printre noi din 1912; poate o sa va doriti sa iesiti si mai tare la cina aici daca va spunem si ca terenul pe care s-a ridicat casa apartinea unui baron, Jules de Waldberg. De-a lungul timpului s-au perindat pe aici diverse institutii ale statului iar acum decorarea interioara de inspiratie interbelica isi asteapta clientii iubitori de vintage.
Putina recapitulare a materiei nu strica in
A fost construita in timpul lui Alexandru Ioan Cuza pentru ministrul de atunci al Postelor, Cezar Liebrecht, urmand peste o vreme sa fie scoasa la licitatie si cumparata de un maresal, Gheorghe Filipescu. Ca si la Cercul Militar National, aici functioneaza de ani buni un restaurant la poarta caruia puteti inca bate pentru a manca o ciorba; despre cladirea cu rozeta gotica gurile rele spun ca ar fi fost inclusiv locul intalnirilor amoroase ale domnitorului Cuza.
Si ne pierdem in noapte cu directia
...care a fost gandita drept cadou de nunta pe la 1821 pentru Lisaveta Balotescu-Carpinisanu, devenita sotia boierului Filip Lens. Nu stim daca au avut sau nu noroc in casnicie, dar palatul a ars un an mai tarziu, ceea ce nu l-a descurajat pe boier sa-l reconstruiasca. Inca un incendiu (in 1882) isi pune amprenta asupra locului care este vandut celui de la care avea sa imprumute numele, avocatul Gh. Vernescu. Acesta din urma il va angaja pe Ion Mincu pentru a reda cladirii fastul de altadata.