Rata muta si pumni in fata - sexul capata noi valente in Nymphomaniac: Volume II

 

Dupa ce termini de rasfoit si Volume II / Volumul II din Nymphomaniac, vei fi cel putin curios sa afli cat de excitant poate fi un pumn servit in plina fata sau biciuirea pana la sange a feselor...

 

Aflam inca de la inceput, ca si in cazul Volumului I (cronica aici), ca varianta de fata nu este cea pe care Lars von Trier si-ar fi dorit sa ne-o ofere, dar asteptam cuminti, precum Seligman (Stellan Skarsgard) in a sa camera decrepita, continuarea povestii nimfomanei Joe (Charlotte Gainsbourg). Ajunsa la maturitate, Joe trece prin experienta inchegarii unei familiei cu Jerome (Shia LaBeouf), barbatul care pare a fi mai presus decat ceilalti, poate chiar iubit, dar si prin cea a nasterii. Cea mai dureroasa experienta va fi insa cea a pierderii placerii si disperarea redobandirii elementului definitoriu.

 

 

 

Joe se foloseste, ca si in volumul I, de obiectele din camera batranului pentru a ne introduce intr-un nou capitol al aventurii. Si evident, in paralel cu jurnalul erotic, rasfoim si compendiul de sexualitate comparata, cu ajutorul lui Seligman, care devine la un moment dat cam desuet, poate chiar voit, asa ca regizorul isi permite inclusiv autoironia. Dupa cum isi permite si o scena de poveste in poveste care face trimitere la Antichrist, pe acelasi fundal melodic si cu aceeasi Charlote in rolul mamei: momentul in care copilul e gata sa cada peste balcon.

 

Exista si multa recuzita teatrala, ca in mai toate filmele danezului: oglinda, icoana, chiar si unul dintre cele mai reusite cadre, scena de debut, reluata catre final - Joe zace in mijlocul drumului cu fulgii de zapada cazand peste trupul ei care ar putea fi oricine, venind de oriunde si indreptandu-se spre nicaieri - este prin excelenta un decor de teatru.

 

In incercarea de a se redefini si de a-si accepta sau nu conditia de nimfomana si singuratatea pe care aceasta o implica, o veti vedea pe Joe zbatandu-se de placere, in noua ipostaza sado-maso in care ii da replica surprinzator de bine Jamie Bell (K), dar si de durere, in incercarea de a se vindeca. De asemenea, definitoriu este si momentul in care Joe deschide usa unei noi iubiri al carei final o va face sa retraiasca experienta pierderii propriei virginitati.

 

Si da, virgin dar si asexuat este si batranul Seligman, sau poate asta e doar o aparenta, pentru ca de fapt Nymphomaniac este un joc al scamatorului von Trier care ne invita sa privim din toate unghiurile fara a sti care e de fapt realitatea.

 

Punctul forte al filmului ramane finalul, care reuseste sa mai taie din senzatia ca Volumul II e mai slab decat primul. Ultima scena se desfasoara pe intuneric, cu zgomot de respiratie intretaiata si pasi. Lars stinge lumina brusc, dar sincer, abia asteptam sa-i vedem urmatoarea plasmuire. 

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Nymphomaniac FB

 

Cel mai convingator actor / actrita: Charlotte Gainsbourg pentru subtilul joc actoricesc, indiferent de rol

 

Cea mai tare faza: momentul in care Joe isi gaseste in sfarsit copacul, sufletul-copac, crescut chinuit, in varful unei stanci, dar si finalul, pe care nu vi-l dezvaluim... 

 

Punctul slab: personajul Seligman devine flasc, fara vlaga si neconvingator

 

De ce merita sa-l vezi: pentru ca, oricum ai intoarce foia si ai privi lucrurile, e pur si simplu Lars von Trier!

 

Cu cine mergi sa-l vezi: cu iubitul/iubita

 

Nota OM: 4 stele din 5

• Tag-uri