Retro Bucuresti: Calea Grivitei – artera unui fost Montmartre bucurestean devenita o cale a plangerii si a descompunerii

 

E interesant cum istoria si vremea, care trece impasibil dar apasat, pot schimba radical un colt de oras. E o fraza care surprinde povestea unei lungi artere ale capitalei – Calea Grivitei, a carei viata animata de cladiri uluitoare, cinematografe ori trasuri care treceau spre Gara de Nord este acum trist amutita printre cladiri in descompunere, un santier si faima de strada rau famata.

 

Dar sa uitam pentru o vreme prezentul si sa plonjam intr-un trecut in care Calea Grivitei se Numea Calea Targovistei, fiind unul dintre drumurile care legau Bucurestiul se capitalele Tarii Romanesti din alte vremuri (Campulung Muscel, Targoviste). In plus era si drumul care lasa in spate agitatia centrului, conducand bucurestenii sau calatorii spre Gara Targoviste, devenita in 1888 Gara de Nord.

 

 

Zona Piata Matache, aflata la un pas de Calea Grivitei, inaintea demolarii Halei

 

1878 este anul in care Caii Targoviste i se pecetluieste parca un destin belicos pentru ca i se schimba numele in Calea Grivitei spre a celebra victoria armatei romane din cadrul Razboiului de Independenta.

 

Perioada interbelica gaseste artera in plina inflorire arhitecturala si insufletita de cinematografe dar si de viata secreta a noptii. Mai ales pe portiunea de strada de la intersectia cu bd. Dacia si pana la Gara, Calea Grivitei devine bulevardul principal al unei zone comparabile cu parizianul Montmartre. Vorbim deci despre un cartier efervescent și extrem de viu, unde artiștii se amestecau printre negustori și afacerile se tăinuiau prin bordeluri. Hala Matache era mandra, la intersecția Căii Grivița cu strada Buzești si, incepand cu finalul de secol XIX, s-au ridicat aici bijuterii în stil art-deco franțuzesc, librarii, hoteluri sau pravalii.

 

Printre ele, impozanta casă Rădulescu aflată pe colț cu Buzeștii care a adapostit cinematograful Marna (denumit Feroviarul după anii ’50) unde lumea avea sa stea mai tarziu la coada la film. Cine si-ar fi putut imagina pe atunci ca în ianuarie 2011, superba clădire, care a agonizat după un incendiu suspect din anii ’90 și din care nu mai rămăsese decât scheletul fațadei, a fost redusă total la tăcere sub atingerea aducătoare de moarte a buldozerelor municipalității.

 

Inca in picioare, dar aflat intr-un umil abandon, ca multe dintre cladirile din zona care au scapat de boldozerele Diametralei Buzesti-Berzei-Uranus-Calea Rahovei, se afla la intersectia Caii Grivita cu strada Atelierului, cinema Dacia, fost Marconi.

 

Inainte ca multe dintre cladirile de patrimoniu sa dispara rand pe rand (inclusiv Hala Matache) in urma bombardamentului deciziilor autoritatilor si a anumitor interese imobiliare, Calea Grivitei a fost bombardata la propriu in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cum aici existau ateliere CFR sau Gara de Nord. Ce nu au reusit sa distruga bombele, o fac pana in zilele noastre timpul si setea demolarilor, care are toate sansele sa devina brand de tara.

 

La polul opus acestor dezastre, respira inca pe Calea Grivitei o cladire in care au locuit printre altii, George Enescu sau soprana Hariclea Darclee, care si-a petrecut aici ultimii ani din viata. Vorbim despre Hotelul Grivita (fost Hotel Bratu), loc de popas pentru calatorii atator decenii dar si preferat al multor personalitati, care isi asteapta astazi, proaspat renovat, urmatorul capitol din existenta. Nu acelasi lucru se poate spune despre fostului Hotel Dunarea care rugineste la intersectia cu Gh. Duca.

 

Nu putem sa parasim Calea Grivitei fara a aminti si cateva semne de revigorare din zona, care a inceput sa intre din aceasta vara in circuitul locurilor frecventate si de altcineva in afara de caini sau prostituatele de serviciu. E vorba de aparitia unei frumoase gradini, J’ai Bistrot, care are, de aproximativ o luna, si un spatiu de iarna, la fel de cald si intim precum oaza verde in care ne-a primit.

 

O alta pata de culoare optimista este si peretele de bloc pe care artistul urban Allan Dalla si-a pus amprenta cu o reinterpretare a Coloanei Infinitului a lui Brancusi si a coloanei din Piata Revolutiei. Simbolistica de inatare catre cer pe o Cale care a tins mereu catre zona din afara zidurilor cetatii si pe care ne-am dori-o din nou vesela si animata ca odinioara.

• Tag-uri