Retro Bucuresti: Calea Rahovei - Podul Calicilor, cartierul cu destin zbuciumat unde altadata locuiau ologii orasului

 

Pasim astazi printr-un Bucuresti foarte diferit de cel de acum cateva sute de ani. Exista fantomele unor case sau cartiere intregi, exista amintiri pe care nu putem decat sa le intuim mergand pe strazi cu alte nume si peste ale caror fundatii au fost turnate sute de noi straturi de beton.

 

Poate strada cu cel mai zbuciumat destin din oras, Calea Rahovei era initial una dintre cele cinci artere principale ale Bucurestiului de odinioara care deschideau orasul catre zone importante ale tarii. In cazul de fata directia era Craiova si, mai departe, orasele de la Dunare. Pe atunci artera se numea Podul Calicilor si deservea un cartier pe care ar fi fost mai bine sa-l ocolesti. Rahova de astazi era unul dintre cele mai sarace cartiere din orasul lui Bucur, iar locuitorii sai nu erau calici din cauza lipsurilor materiale, pentru ca termenul calic ii desemna pe atunci pe cei mai nevoiasi dintre nevoiasi - oameni cu handicap: orbii, ologii etc.

 

 

Podul Calicilor, 1856

 

Iata-ne, asadar, in cartierul defavorizatilor, care primeau pare-se un fel de ajutor social de la visteria statului: un ban pe zi si fusesera marginalizati in aceasta parte a orasului.

 

Istoria si mai ales ceilalti locuitori ai orasului nu i-au lasat insa in pace. Intre agresiunile din partea vecinilor din Tigania Mitropoliei, care le calcau locuintele si oamenii instariti care s-au mutat treptat in aceasta zona, incercand sa scape de elementele nedorite, calicii Rahovei nu prea au avut sanse.

 

Ulterior, Podul Calicilor a fost rebotezat Calea Craiovei (1860) si mai apoi, in amintirea Razboiului de Independenta, Calea Rahovei. In anii ’80, o data cu reorganizarea centrului civic si a decimarii cartierului Uranus, Calea Rahovei este, la randul sau, imbunatatita. Printre edificiile importante ale trecutului, care au supravietuit pana astazi se numara Biserica Domnita Balasa sau Biserica Sf. Ilie - Rahova. Dar multe dintre casele boieresti, precum casa Golestilor sau hanul acestora au disparut demult (hanul in 1890).

 

Raman, ca in multe alte parti ale orasului, consemnarile istorice, pozele si hartile vechi si speranta ca nu vom uita tot. Chiar de tot.

• Tag-uri