In debutul acestui an, Muzeul Taranului Roman si a sa arhiva foto au avut o initiativa pe cat de utila, pe atat de placuta: promovarea unui important fotograf roman de origine evreiasca din perioada interbelica: Iosif Berman.
Neobositul fotograf a luat contact prin intermediul aparatului sau cu toate culorile realitatii romanesti din acele vremuri: din mahalaua bucuresteana pana la Palatul Regal, de pe front pana la traditiile satului nostru (proiect in care s-a implicat la initiativa lui Dimitrie Gusti).
Lui Berman ii placea sa surprinda viata in maniera reala, fara niciun fel de regie, asa ca era un mare fan al instantaneului. A colaborat la ziare precum „Adevărul“, „Dimineaţa“ si chiar la „New York Times" si a fost primul foto-reporter roman in adevaratul sens al cuvantului.
Franturi din povestea sa impresionanta de viata au fost surprinse in documentarul lui Alexandru Solomon, Omul cu o mie de ochi (il puteti vedea online, aici). Este denumirea pe care i-a dat-o Geo Bogza acestui om atat de pasionat de meseria sa, incat pastra intotdeauna pregatita o valiza cu lucruri impachetate pentru a fi oricand gata de plecare.
Trimis in misiune in Rusia in timpul revolutiei bolsevice o va cunoaste pe viitoarea sotie, Raisa, cu care va avea doua fete.
Sfarsitul sau este strans legat de pasiunea pentru fotografie. In 1940, dupa ce Carol al II-lea paraseste tronul, lui Berman i se interzice sa mai fotografieze de catre autoritatile legionare. Este atat de afectat, incat moare la numai un an distanta de eveniment.
In urma sa ramane, din fericire, o colectie impresionanta de fotografii care-si va primi sa speram, cat de curand, binemeritatul loc in istoria fotografiei romanesti.