Retro Bucuresti: Pe unde a cutreierat Eminescu in oras si cum s-ar numi parcurile bucurestene daca le-ar fi botezat poetul

 

Daca ar mai fi trait, Mihai Eminescu s-ar fi enervat ca s-a inchis Atelierul Mecanic, pentru ca nu in fiecare zi se intampla ca redactia unde trudesti sa fie lipita de un bar cu bere la halba. Si ar fi scris o poezie subversiva si elegiaca peste strada, pe tejghea la Niste Domni si Fiii.

 

 

 

 

Pe urmele lui Eminescu. In oras.

 

In ianuarie il sarbatorim pe Eminescu, controvesat sau nu, mistificat, remixat conform intereselor epocilor, hulit, invaluit in aburi de mister si boli rusinoase. Ni-l amintim, oricum, desi prezenta lui ca si a altor personalitati mioritice demne de a fi rememorate e prea putin semnalizata in oras.

 

Exista cateva locuri din Bucuresti in care poetul a lucrat, a locuit sau a iubit. Pe Calea Victoriei, colt cu strada Lipscani mai rezista cladirea in care era odinioara Palatului Societății de Asigurări Dacia si in care, pe la 1877, functiona redcatia ziarului Timpul, unde poetul a lucrat intre 1877 si 1883.

 

S-au mutat apoi si Eminescu cu ei, nu departe, intr-o cladire din Covaci, nr. 14.

 

Cat despre unde mergea poetul dupa orele petrecute la Timpul, despre care se plangea ca-i mananca aproape tot timpul, a fost o vreme cand pe strada Buzesti la numarul 5 exista un adevarat cuibusor de nebunii unde, pe la 1882 poetul a locuit cu Veronica Micle. Din pacate, ce nu au reusit bombardamentele sau interesele diverselor regimuri care s-au succedat, s-a intamplat in zilele noastre, mai precis in 2010 cand casa a fost demolata.

 

Despre sfarsitul lui Eminescu la numai 39 de ani circula tot felul de legende, care mai de care mai spectaculoase: ca ar fi murit in urma unei grave boli psihice, de sifilis, ca ar fi fost otravit cu mercur sau ca un nebun l-ar fi lovit cu o caramida in cap. Cert este ca a murit in Strada Plantelor, la numarul 9, unde in 1889 exista Casa de sanatate a doctorului Sutu.

 

 

Daca parcurile bucurestene ar fi o poezie de Eminescu...

 

Nu stim cat de fan parcuri era poetul, dar cum opera tradeaza pe alocuri comuniunea om-natura, ne-am gandit sa rebotezam parcurile orasului cu nume din opera eminesciana. Nu stim daca municipalitatea ar aproba cererea, dar sa ne imaginam.

 

Parcul Cismigiu - Pe langa plopii fara sot

 

Parcul Herastrau - La mijloc de codru...

 

Parcul Carol - Imparat si proletar

 

Parcul Izvor -  Criticilor mei

 

Parcul Circului - Scrisoarea III

 

Parcul Titan - Luceafarul

 

Parcul Tineretului -  Fiind baiet paduri cutreieram

 

Parcul Ion I.C. Bratianu - Daca iubesti fara sa speri

 

Parcul Kiseleff - Epigonii

 

Parcul Ioanid (Ion Voicu) - Somnoroase pasarele 

• Tag-uri