Sa vorbim despre Kevin sau despre psihologia terorii nerostite

 

Ce se intampla atunci cand copilul tau pare sa faca gesturi de rautate deliberata inca din primii ani de viata? Sa fie vina ta, ca mama, pentru tot ce se intampla? We need to talk about Kevin / Trebuie sa vorbim despre Kevin este genul de film incomod pe care il vezi cu inima stransa si cu mintea tulburata de natura devianta a umanitatii.

 

De asemenea, este un film incomod tocmai pentru ca pune in balanta aceste tabuuri ale maternitatii / copilariei: cat este mostenit genetic, cat este determinat de comportamentul parintilor, mai ales daca acestia par sa nu isi doreasca statutul? A cui este, in fapt, vina?

 

 

 

 

 

 

 

Pornind de la realitatea masacrelor care se intampla, periodic, in scoli sau licee ( in special din Statele Unite), We need to talk about Kevin incearca sa patrunda in spatele evenimentelor dintr-o perspectiva subiectiva, alegand sa spuna povestea mamei unui astfel de copil. Eva, jucata exceptional de Tilda Swinton, ne prezinta povestea familiei sale, precum si a cresterii lui Kevin, prin flashback-uri, gesturi partial psihotice, comportament introvert – toate ingredientele unei traume din care nu pare sa-si revina. Insa, pe masura ce naratiunea se dezvolta iar bucatile incep sa se aseze la locul potrivit, spectatorul observa atat slabiciunile, cat si determinarea Evei de a intelege acel misterios De ce? si, mai ales, de a-si intelege fiul.

 

 

 

 

 

 

Inspirata de romanul cu acelasi nume, naratiunea este manuita cu ingeniozitate de regizoarea Lynne Ramsay, care a ales sa pastreze perspectiva de persoana I, construind tensiunea psihologica tocmai prin aceasta privire din interior, redata si din modul in care se realizeaza filmarea. Iar faptul ca exista rupturi la nivelul cronologiei nu face decat sa creasca tensiunea, spectatorul fiind lasat pana aproape de final, partial in umbra, tocmai pentru a dezvolta acest sentiment de frustrare, necunostinta si neputinta.

 

 

 

 

 

 

Este adevarat ca si actorii au fost alesi pe masura, Tildei Swinton alaturandu-i-se tanarul american Ezra Miller. Acesta reuseste sa surprinda complexitatea tulburarilor de care sufera Kevin, facand un rol extrem de convingator, care va fi greu de uitat de catre public tocmai pentru ca a lasat o impresie atat de puternica – cel putin din punctul meu de vedere.

 

 

 

 

 

 

We need to talk about Kevin este un film violent tocmai pentru ca nu face apel la imagini explicite, ci la insinuari. Apasand pe butoanele potrivite, filmul te lasa pe tine, ca spectator, sa intri in lumea Evei si a lui Kevin, pentru a reconstrui starile si senzatiile fiecarei etape. Asadar, este un film ce merita vazut, mai ales de catre cinefili.   

• Tag-uri