Sivu in Colectiv. Experienta muzicala nu este totul.

 

Sivu este un artist de 26 de ani din Cambridgeshire si s-a gandit in jurul varstei de 15 ani sa inceapa o cariera muzicala. Mai serios a inceput productia muzicala la 20 de ani, iar anul trecut a lansat si primul album, intitulat Something On High. 

 

 

 

 

La propunerea Interartist, James Page, pentru ca acesta este numele sau real, a lasat in urma plaiurile natale si a venit sa incante publicul meloman din Romania, in cadrul unei intamplari din Colectiv, care a avut loc seara trecuta. Spun intamplare pentru ca mi s-a parut un concert usor atipic. In deschidere a cantat Byron, singur cu chitara lui, de la 21:00 fix, asa cum fusese anuntat. Clubul nu era deloc aglomerat, lumea era relaxata si aveai impresia ca te afli la o reuniune extinsa cu prietenii, cand cineva incepe sa cante si pur si simplu te bucuri de atmosfera si de moment. Undeva in multime era si James, cu un pahar de vin si colega de scena, Lucy, avand o alura prietenoasa.

 

Cei doi au inceput sa cante la ora 22:00. Mai intai, artistul ne-a facut o mica prezentare, ne-a povestit cum a tot cantat el prin Anglia, mai fara public, mai cu huiduieli, cum stie ca e relativ necunoscut, dar cum este entuziasmat de publicul pe care il vede in sala - atatia oameni deschisi și pasionati de muzica. Ne-a mai spus ca au venit in formula restransa, fara doi membri, care nu au incaput in bagaj. Apoi ne-au (in)cantat. Muzica lor dadea dovada de fluiditate, liniste pe alocuri, o intensitate placuta, dar niciodata o iesire prea ritmata din stilul caracteristic. Tot concertul ne-am intrebat cu cine seamana. Pentru ca multi dintre noi aveam senzatia ca se incadreaza intr-un stil cunoscut nou, desi nu l-am ascultat intr-atat de mult incat sa fie cazul. O prietena a spus The Frames, iar eu dupa lungi incercari de reamintire m-am gandit la The Villagers. Oricum ar fi, un sunet placut si invaluitor, care te suprinde si-ti stimuleaza caracterul de iubitor de muzica de calitate.

 

Au fost incluse cam toate piesele de pe album, plus altele, de la inceputurile carierei sale, ca Family Tree, pentru toti oamenii din sala care stiu cum este sa iubesti si sa urasti pe cineva in acelasi timp, si Can’t Stop Now, o dedicatie pentru toate concertele nereusite din trecut. Sivu ne-a cantat tot ce era cuprins in repertoriul sau si si-a cerut scuze pentru ca nu are mai multe piese. Dar nici nu cred ca era nevoie, pentru ca ne-a cucerit pe toti de la prima melodie. In principiu, cu vocea calda si frumoasa, dar mai ales, cu atitudinea sa. Eu una nu cred ca am mai intalnit vreodata artist asa placut, modest, simpatic si prietenos. Iar lucrul asta se transmite mai ceva ca undele sonore. Si poate transforma un concert aparent simplu, dintr-o seara de joi, intr-o experienta frumoasa ce-ti da o stare buna si-ti lasa amintiri placute.

• Tag-uri