Piesa Lectia, de Eugen Ionescu, aparea in 1951, cand a fost si pusa in scena pentru prima data de catre actorul francez Marcel Cuvelier (juca rolul profesorului). Prima reprezentatie s-a desfasurat la micul teatru parizian Theatre de Poche, un loc in care, in anii ’50, se jucau piese avangardiste ale unor autori necunoscuti pe vremea aceea, precum Ionescu. De atunci piesa a fost pusa in scena de mii de ori, la noi, dar si peste hotare.
In viziunea Monei Gavrilas, Lectia a fost gandita intr-o distributie cu actorii sai de suflet: Diana Giubernea si Daniela Moldovan.
Ne intalnim in piesa cu dorinta de a domina, distrugerea puritatii si a valorilor, lipsa comunicarii dar si cu limbajul, care este folosit ca un instrument al puterii. Pentru a sublinia faptul ca dorinta de a domina nu tine de sexul persoanei, in viziunea regizorala a Monei Gavrilas, profesorul nu este barbat, ci femeie.
In mica sala a teatrului La Scena spectatorii au asteptat cu entuziasm inceperea lectiei de aritmetica si filologie comparata a limbilor neo-spaniole cu doamna profesoara (Daniela Moldovan) si ambitioasa eleva (Diana Giubernea). Decorul este unul modest – o camera goala, cu o masa si doua scaune, unde dialogurile dintre cele doua personaje se intetesc pe masura ce trece timpul.
Daca la inceput profesoara este calma si rabdatoare, in ciuda faptului ca eleva care aspira sa ia doctoratul nu stia nici macar anotimpurile, adunarea sau scaderea, spre final, in timp ce incearca sa ii explice traducerile cuvantului cutit, profesoara devine din ce in ce mai agresiva, iar finalul ne ofera o lectie.