Ursii panda calatoresc pe la Teatrul In Culise intr-un spectacol simplu despre lucrurile cele mai complicate

 

Piesa de teatru Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt, jucata la Teatrul In Culise, este un spectacol simplu despre lucrurile cele mai complicate.

 

 

Povestea pleaca de la o intamplare deloc neobisnuita, mai ales pentru publicul familiarizat cu productiile cinematografice hollywoodiene, in care tipul acesta de situatii au devenit un adevarat cliseu: un barbat se trezeste dimineata alaturi de o femeie necunoscuta, fara sa isi aminteasca ce s-a intamplat cu o noapte in urma.

 

 

 

 

 

 

Ceea ce schimba sirul evenimentelor este situatia neobisnuita in care este pus barbatul: pentru a o cunoaste mai bine, femeia ii pune la dispozitie 9 nopti de amor.  Barbatul (interpretat de Stefan Nistor) accepta instant propunerea pe care ea (Cosmina Soare), femeia al carei nume nici macar nu il cunoaste, i-o face.

 

Aceasta simpla intamplare, simplificata si mai tare prin jocul dezinvolt al actorilor, lipsit de orice patetism, traduce o situatie de viata pe cat de comuna, pe atat de complicata: avantarea intr-o relatie amoroasa fara a sti mare lucru despre partener.

 

Unde poate duce un astfel de angajament? Oriunde. Sau nicaieri, in neant, cum este in cazul indragostitilor din Frumoasa calatorie a ursilor panda... Caci dupa cele 9 nopti initiatice, dragostea dintre saxofonist si iubita sa se dematerializeaza complet, prin despartirea lor de trup si unirea intr-un singur glas.

 

 

 

 

 

 

Spectacolul nu ofera o cheie unica de interpretare a textului scris de Matei Visniec. Intreaga poveste, dar mai ales finalul - in care suflete indragostitilor se contopesc, poate fi un simplu vis. Dar la fel de bine se poate ca povestea sa fie reala, ca cele noua nopti sa fi existat si sa se fi incheiat cu nunta celor doi si aruncarea in gol.

 

Frumoasa calatorie a ursilor panda... este un spectacol care te arunca direct in mijlocul evenimentelor. Nu stii daca intamplarile sunt din vis sau din realitate, daca au loc in constient sau in subconstient; nu stii mai nimic despre personaje, despre locul sau timpul in care se petrece actiunea.

 

La asta contribuie si decorul, prin simplitatea sa dusa la extrem. Totul are loc intr-o camera alba, cu un pat si o masa acoperite la randul lor de panze albe. Nu primesti niciun indiciu cum ca ar fi vorba de locuinta saxofonistului, nu o poti asocia niciunei epoci, nu ai nici cea mai mica idee daca aceasta locuinta exista intr-adevar. Astfel spus, nici macar decorul nu iti permite o lectura sigura a povestii. Mai degraba, acesta te pune din nou in situatia de a alege o cale de interpretare proprie.

 

 

 

 

 

 

Spectacolul este simplu si spontan, ca un joc de copii. Asta se vede din replicile scurte, decorul minimalist, jocul actoricesc natural si inceputul banal, cotidian al povestii. Totusi, toata aceasta impresie de simplitate este intentionata - si nici pe departe o dovada de superficialitate - pentru a putea permite punerea in scena a unui text echivoc, care vorbeste despre viata si moarte, despre vis si realitate, despre iubire si simpla pasiune. Altfel spus, un text care vorbeste despre cele mai complicate lucruri.

• Tag-uri