Daca aruncam o privire in universul regizorului Harmony Korine vom gasi tot felul de personaje, care de care mai ciudate: copii care impusca pisici, familii retardate, maicute zburatoare, imitatori, batrani care se angajeaza in acte sexuale cu tomberoane de gunoi, un univers caruia acum, in 2013, i se adauga patru fete hedoniste si amorale carora nu le sta nimic in cale.
Cu un casting bombastic alcatuit din fetele Disney, James Franco si Gucci Mane, Spring Breakers / Vacanta de Primavara marcheaza un salt stilistic al lui Harmony Korine.
E adevarat, poate fi acuzat ca nu spune vreo poveste concreta, dar ce film de-al lui Korine o face? Actiunea este centrata in jurul celor patru fete mai sus mentionate (Selena Gomez, Vanessa Hudgens, Ashley Benson, Rachel Korine), care, in lipsa de bani pentru destrabalari in Florida, decid se jefuiasa un fast-food. Armele? Un pistol cu apa si un ciocan. “We’ll pretend it’s a fucking video game” spune Britt, o mini Scarlet Johanssonn, iar cu prada obtinuta fetele ajung in Florida, unde se lasa cu petreceri dionisiace. Totul e lapte si miere pana ajung sa fie arestate pentru posesie de cocs.
Secventa de inceput are grija sa dea tonul filmului: o petrecere pe plaja in slo-mo, pe un dubstep libidinos, unde berea curge in gura, pe corpuri si prin alte locuri. Un laitmotiv ce va aparea de multe ori pe parcursul filmului, pentru a ne reaminti de starea lucrurilor. Mentionam mai devreme de un salt estetic, aici ma refer la partea vizuala, care este cea mai elaborata a lui Korine de pana acum si asta se datoreaza intr-o mare masura operatorului lui Gaspar Noe, Benoit Debie, care foloseste culorile galben / mov neon / roz intr-un mod halucinant. Tot aici gasim si cea mai complexa secventa pusa in scena de Harmony, momentul jefurii fast-foodului, unde trei dintre fete merg cu masina in spatele restaurantului, doua se dau jos pentru a trece la treaba, iar camera ramane in masina care da tarcoale restaurantului, unde noi vedem ce se petrece inauntru doar cand masina trece pe langa geamurile fast-foodului, toate astea intr-un cadru secventa hipnotizant.
In acelasi timp se observa si o reintoarcere la vechi obiceiuri, adica la nararea malickiana, unde personajele isi spun pasurile si gandurile, element folosit cel mai mult in Mister Lonely. Chiar daca ecranul este suprasaturat de bikini, alcool si droguri, sexul intr-un mod suparator nu apare aproape deloc, desi reuseste sa creeze impresia ca vedem mai mult decat ceea ce vedem cu adevarat.
Cu siguranta ca Spring Breakers nu e pentru toata lumea, dar adevarul e ca atunci cand lumea pleaca din sala in timpul vizionarii, e de bine. Nisa se pastreaza.
Click pe foto pentru marire
Foto: InterComFilm