Numai azi nu-i maine, asa ca grabiti-va sa luati bilet la geam, pentru ca incepe cea de-a doua editie a Train Delivery. Astea inseamna ca vom avea un weekend urban-feroviar pe peronul 14 al Garii de Nord, o admirabila initiativa de (re)valorificare a acestui spatiu in care multa lume ajunge doar cand este absolut necesar. Un spatiu de trecere, ca oricare alta gara, cu asteptari si lacrimi pe peron, un peisaj pestrit, dar cu o istorie uitata, cu un Salon Regal sau un Muzeu CFR - bijuterii nestiute.
Va fi insufletire in weekend-ul acesta la gara, va fi multa culoare si va fi sunet. Daca anul trecut Corina Chiriac ne canta Gara de Nord, anul acesta pe scena amenajata pe peron vor urca, printre altii, Silvia Dumitrescu, Stema, Soare Staniol sau Javra. Un al doilea punct muzical va fi instalat la Panoul de Informatii (Haze Stage). Cine si-ar fi imaginat ca vom avea ocazia sa-i vedem la butoane si microfoane in Gara pe: LeVant, Manki, Karpov not Kasparov sau Poetrip?
Trenul garat pe durata festivalului va oferi ocazia unei calatorii printre expozitii, instalatii urbane dar si un restaurant, iar in exteriorul acestuia, cunoscuti artisti urbani (Sweet Damage Crew, IRLO, Kero, Pisica Patrata) se vor ocupa sa-l imbrace in graffiti.
La capitolul evenimente conexe zarvei de pe peron, va sugeram sa nu ocoliti dezbaterile sau proiectiile care vor avea loc in Salonul Regal sau in sala de spectacole aflata la etajul cladirii Garii. Dintre acestea, amintim lansarea filmului documentar Fundația Bruce Lee. Un film din Casa Jurnalistului. (sambata, orele 17.00) Invitati: Radu Ciorniciuc, Diana Velica, Alina Dumitriu; Moderator: Cristian Neagoe.
Iar daca mai aveti vreun dubiu ca toate drumurile (sau macar unul) din acest weekend duc la Gara, va invitam sa cititi interviul pe care ni l-a acordat Cristian Neagoe (organizator).
Orasul Meu: In pragul editiei cu numarul doi a Train Delivery, ce inseamna sa ne revendicam Gara de Nord?
Cristian Neagoe: Să o privim ca pe un bun cultural care merită reabilitat, nu ca pe un spațiu din care vrei să scapi cât mai repede. Să-i dăm culoare și viață prin prezența noastră. Să încercăm s-o descoperim din nou. Am trecut de sute de ori prin Gară, dar abia anul trecut am aflat că dacă făceam trei pași la dreapta puteam să descopăr în spatele unei uși banale de lemn Salonul în care-și aștepta Regele trenul personal, o încăpere de la sfârșitul secolului al XIX-lea construită pentru vizita Împăratului Austro-Ungariei. Sau că Gara are la etaj o sală de spectacole cu 450 de locuri, utilată cu tehnologie de prin anii ’80, în care se țineau Conferințe PCR. Sau că poți merge în cuiburile oamenilor străzii unde să-i simți ca pe o familie pe care nu au avut-o niciodată.
OM: Consacratul Street Delivery s-a expandat, s-a popularizat - s-a nascut Train Delivery din dorinta unei continuari fresh a proiectului?
Cristian: Da, cred că toți voiam să ne întoarcem la entuziasmul de început, când fiecare detaliu îți oferă mici revelații, când încerci să descâlcești un spațiu nou, ca și pe oamenii care-l populează sau relațiile dintre ei. Dar Train Delivery s-a născut mai mult ca o surpriză: noi, organizatorii Street Delivery, am fost contactați de CFR, nu invers! Sigur că nu ne așteptam la asta și nici la propunerea pe care ne-au făcut-o: N-avem bani, dar vă acordăm tot sprijinul ca Gara să devină proiectul pilot al unei strategii naționale de revitalizare a căilor ferate. Poate că am luat-o și ca pe un pariu - putem crea o colaborare OK cu o instituție publică instabilă și plină de probleme, un bibelou mamut spart în bucăți care de multe ori colaborează deficitar? Merită să facem asta? Hell, yeah!
OM: Gara si intreg cartierul au pentru multi bucuresteni faima unui spatiu demn de evitat. Ce impact crezi ca a avut Train Delivery asupra acestei mentalitati?
Cristian: Am gândit Train Delivery ca pe o parte dintr-o strategie pe termen mediu de refacere a imaginii Gării de Nord. Da, e nasol, miroase urât, sunt șuți și boschetari și taximetriști jepcari și o atmosferă generală de bloc sovietic, dar n-am trăit cu toții momente mișto acolo? Am înaintat 21 de idei practice (cu buget asimptotic spre zero) Consiliului de Administrație al CFR, care a implementat o dată cu prima ediție a Train Delivery 7 dintre ele (wi-fi gratuit în toată gara, barieră automată pentru eliminarea taxiurilor pirat, înlocuirea coșurilor de gunoi, renovarea a 2 toalete, hărți indicatoare, marcarea intrării în Muzeul CFR cu o lucrare de street art, graffiti legal pe vagoane ieșite din uz, motive de mândrie și divertisment pentru angajații Gării de Nord).
Pe scurt, vrem o Gară pentru oameni, în care să se simtă bine și să vină chiar dacă n-au un tren de prins. Cum, de altfel, sunt marile gări ale lumii.
OM: Crezi ca va mai exista Train Delivery peste 5 ani si cine ti-ai dori sa cante pe peron la editia nr. 5?
Cristian: Nu știu ce să cred. E foarte greu să faci rost de finanțare. Privații strâmbă din nas când aud de Gara de Nord, nu se pretează brandului lor. Concursurile publice, pe de altă parte, sunt rare și foarte birocratizate, așa că mare parte din efortul de organizare se duce pe hârtii. În ăștia doi ani am reușit să primim finanțare de la două instituții de stat: AFCN și ARCUB. Sincer, nici noi nu știm cum de ne-au acceptat proiectele, fiindcă nu-s tocmai în zona safe, călduță, cu care ne-au obișnuit instituțiile publice.
Mi-aș dori să-l aud live pe un peron de gară mică pe Sergiu Cioiu, dar nu cred că mai cântă. Are 74 de ani.
>