Furtuna dintre doua piane: Tori Amos ne-a oferit o lectie de istorie muzicala pe 19 iunie la Arenele Romane

 

Pe Tori Amos am ratat-o acum 7 ani, cand a venit la Sala Polivalenta. Dar am auzit atat de multe povesti despre cat de fain a fost concertul, cum a jonglat ea intre doua piane, cum a schimbat outfit-uri si stari si vibe-uri, incat regretam amarnic si speram intr-o revenire a artistei la Bucuresti. Asa ca atunci cand s-a anuntat concertul de anul acesta la Arenele Romane, din cadrul turneului de promovare a noului album, Unrepentant Geraldines, mi-am spus ca nu pot rata aceasta a doua sansa.

 

Ziua de 19 iune a inceput cu o ploaie infinita, asa ca eram practic sigura ca voi vedea concertul de sub pelerina, alaturi de alti cativa fani dornici sa infrunte ploaia. Insa vremea s-a decis sa ne ofere un respiro si, cu toate ca a fost innorat si frig si am fost batuti de vant, am avut parte de un concert uscat si un public daca nu numeros, macar decent ca numar, ca vibe si ca reactii.

 

 

 

 

Tori nu s-a lasat prea mult asteptata si a urcat pe scena la 8.45, incepand sa cante fara prea multe prezentari. S-a oprit dupa cateva piese ca sa ne spuna ca a aflat de la cineva care locuieste aici in Bucuresti ca nu am mai avut o astfel de vreme de 20 de ani, sau poate chiar 50, si se bucura sa fie alaturi de noi intr-un moment special ca acesta. Si, ca sa fiu sincera, lasand la o parte faptul ca am inghetat usor, eu cred ca norii repezi si gri care s-au perindat pe deasupra Arenelor Romane au completat perfect ceea ce s-a intamplat pe scena. Adica o Tori dezlantuita ca o furtuna, pentuland intre pian si sintetizator, totul fiind incadrat de faldurile care fluturau in vant, colorate de reflectoare.

 

Spre deosebire de majoritatea artistilor, care nu variaza prea mult setlist-ul de la concert la concert, la Tori nu stii niciodata la ce sa te astepti. Ei bine, poate doar la Parasol, in deschidere. In rest, ne-a purtat prin mai toate albumele, de la Under the Pink, cu Cloud on my Tongue si Cornflake Girl, la Boys for Pele, cu Father Lucifer si Blood Roses, la Venus: Orbiting, cu 1000 Oceans si Concertina si la Unrepentat Geralines, cu Trouble’s Lament si Weatherman. Nu eu lipsit nici piesele de pe Little Earthquakes, Silent All These Years si Crucify, alaturi de care „a venit singura, special pe scena din Bucuresti, o piesa pe care nu am mai cantat-o niciodata”, Mary.

 

Tot pentru prima data intr-un concert live al artistei am ascultat coverul piesei Here Comes the Rain Again, de la Eurythmics. Eu stiu ca Tori are zeci, daca nu probabil sute de cover-uri la activ si pe unele le canta mai des, iar pe altele mai rar, deci nu as putea fi perfect sigura ca s-a hotarat sa cante piesa asta special pentru noi si pentru vremea de afara, dar mi-ar placea sa cred acest lucru. Pentru ca asta fac artistii adevarati. Traiesc momentul, improvizeaza si fac din fiecare concert o experienta speciala. Experienta de care am avut parte in mod clar la concertul lui Tori Amos, unul din cei mai influenti artisti ai muzicii contemporane.

 

Un intreg album cu fotografiile de la concert, aici.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Mugurel Tudor

• Tag-uri