De vreo trei ani incoace, We Singing Colors imbraca orasul, indiferent de vreme, in culori muzicale plasabile in zona alternative, indie folk/pop. Si iata ca a sosit momentul ca Andrei Hategan (voce si chitara), Roxana Niculae (voce, clapa) si Vlad Ionescu (tobe) sa-si lanseze primul album, Made of wool, made of heavy metal in seara lui 10 aprilie, la Energiea. In caz ca nu-i stiati deja, e cel mai potrivit moment sa le aflati povestea si sa le ascultati muzica.
Orasul Meu: Album nou, trupa relativ noua. Care ar fi un prim lucru pe care trebuie sa il stie publicul despre voi ?
We Singing Colors: Ca scoatem primul nostru album de care suntem mandri si ca ne-am dori sa ajunga la cat mai multa lume. Cine-l vrea, sa ne dea un mesaj si aranjam. ;) Altfel, am fost 1, apoi 2, acum suntem 3. Cantam cu chitara rece dar nu e folk, cantam si electronic dar nu e stutz, ne place viata in general. Fuck the cynics!
OM: Ne scriem propriile povesti si speram ca lumea sa intre in ele, - dar care e povestea voastra? Cum v-ati intalnit?
WSC: Pe Roxana am racolat-o muzical undeva la mare, in urma cu 3 ani, unde canta aiurea pe plaja, cu o bere in mana. Mi-a placut ce am auzit si am invitat-o la o repetitie, iar dupa o luna s-a produs primul nostru concert. Vlad a venit abia in vara anului trecut, la tobe.
OM: Titlul albumului (Made of wool, made of heavy metal) duce cu gandul la un cu totul alt gen de muzica, as spune chiar total opus. Ce inseamna de fapt?
WSC: Raspunsul cel mai simplu ar fi ca e o metafora a dualitatii care exista in toate, dar mai ales in muzica de pe album. Are si o baza mai realista daca vrei, pentru ca am crescut ascultand Judas Priest sau Maiden. Dar e un titlu care mi s-a aratat intr-o zi si am zis ca, daca va fi sa scoatem un album vreodata, asa se va numi.
OM: Admirati pe cineva din industria muzicala in mod deosebit ?
WSC: Negura Bunget.
OM: Where are we running, make it stop ar putea fi un mesaj pentru bucuresteni, sa nu se mai grabeasca atat de tare?
WSC: Da, chiar, ce-i cu graba asta? :) Las-o mai usor, fratioare, ca e caterinca si asa.
OM: Spuneti ca va place sa cantati in locuri mai ciudate, inseamna ca aveti o relatie speciala cu orasul, dar si cu oamenii, dupa cum se vede si in clipurile voastre. Va influenteaza asta muzica in vreun fel?
WSC: Eu cred ca muzica e cel mai tare influentata de alta muzica, de sunete si voci pe care le auzi la un moment dat si care intra in tine ca intr-o masina de tocat carne, rezultand carnati / piese. Dar da, e destula inspiratie in jur. Imi plac mult oamenii beti, in conversatie, mi se pare ca spun cele mai tari lucruri. Cu o conditie, - sa fiu si eu la fel in momentul ala.
OM: This city doesn't feel like home. E Bucurestiul acasa pentru voi?
WSC: De vreo 10 ani, da.
OM: Primul loc atipic in care ati cantat:
WSC: Pe o scena improvizata, in fata unui public format din vreo 100 de copii de la 6 la 14 ani. Si cu foc de tabara la final.
OM: Ati depasit deja granitele cu una dintre piese: Good Days, Bad Days. V-ati gandit si la un turneu in afara tarii?
WSC: Ne tot gandim, ar fi genial sa putem face asta. Mai trimitem din cand in cand e-mailuri si asteptam sa se intample.
OM: Ce urmeaza dupa lansarea albumului?
WSC: O sa incepem sa promovam albumul prin tara, de la Sibiu la Caras- Severin, de la Satu Mare inapoi la Bucuresti, speram si la Chisinau, din nou, si tot asa!
OM: We singing colors in 3 cuvinte.
WSC: wool, heavy, metal