Jethro Tull la Bucuresti: Tinerete fara de batranete pe ritmuri de hard rock, folk, jazz si blues

 

Vineri seara, Sala Palatului s-a trezit cu toate locurile ocupate pentru ca fanii trupei Jethro Tull să se poată bucura în voie de folk-ul îmbinat cu influențe de blues, jazz, clasic, hard rock, completate de flautul binecunoscut al lui Ian Anderson. Cu o istorie muzicală de peste 40 de ani în spate, fenomenul Jethro Tull a revenit în România pentru a promova proaspătul album Homo Erraticus, însă în cele două ore ritmate de prestația celor cinci muzicieni au putut fi ascultate și melodii de pe albume ca Living in the Past, Stand Up, Aqualung, Crest of a Knave, Songs From the Wood.

 

 

 

 

Cu o întârziere doar de un sfert de oră, cât să aibă ploaia timp să se oprească, Ian Anderson, Florian Opahle (chitara electrica), Scott Hammond (tobe), John O’Hara (keyboards) și David Goodier (bass) și-au intrat în drepturi pe scena bucureșteană. În ciuda celor 67 de ani care-i apasă pe umeri, Ian Anderson a dat adevărate lecții de echilibru și ritm în cele două părți ale concertului. N-a stat locului nicio clipă. Și a transformat lupta sa muzicală cu flautul într-un adevărat spectacol acrobatic cu care l-a eclipsat în vitalitate chiar și pe cel mai tânăr membru al trupei, neamțul Florian Opahle. Din punct de vedere instrumental, Jethro Tull își păstrează profesionalismul și trăiește muzica cu aceeași plăcere ca în tinerețe, ca dovadă stă și turneul actual care se întinde până la sfârșitul anului.

 

La nivelul publicului, licuricii sub forma telefoanelor deschise puteau fi văzuți de-a lungul întregului spectacol, împrăștiați cam prin toată sala, semn că Facebook-ul a avut material transmis live. Cu toate acestea, printre cei care au fost atenți la mozaicul muzical care se forma în fața ochilor și le gâdila simțurile s-au regăsit și câțiva fani care au renunțat la poziția incomodă din scaune și s-au lăsat în voia ritmului. Cu mâinile în aer, în picioare sau dând din cap, ei mi-au amintit de sentimentul adevărat al unui concert live. Muzica te eliberează.

 

Însă Jethro Tull nu a fost ocolit nici de micile defecțiuni tehnice. Astfel că, în a doua parte a concertului, Ryan O’Donnell, cel care se ocupă de sunetul și elementele de spectacol ale trupei, a fost nevoit să stea în patru labe sub keyboard-ul lui John O’Hara, în timp ce concertul se derula, ca să rezolve o problemă pe care artistul a întâmpinat-o și pe care cel puțin eu n-am sesizat-o. O altă așa-zisă defecțiune a apărut în public, întrucât o fană mai curajoasă s-a lipit de scenă, încercând să-și facă poză cu Jethro Tull chiar în timpul reprezentației. Însă agentul de pază a îndepărtat-o cât ai spune: Add new photo.

 

În concluzie, experiența Jethro Tull a subliniat încă o dată că muzica nu are vârstă, ci se simte la fel de intens indiferent de anii care se încăpățânează să-și lase urmele în păr și piele. Ea reușește să scoată la iveală spiritul tânăr din artist. De aceea, la finalul concertului, printre altele, rămâi în minte cu grația unei siluete, stând într-un singur picior, în timp ce cântă la flaut.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Alin Craciun

• Tag-uri