Stiti atunci cand faceti dragoste si simtiti ca mai bine de atat nu se poate, apoi vi se dovedeste ca ba da se poate, lasandu-va cu o expresie tâmpa pe fata si complet dezarmati? Ei bine, asa am ramas dupa numarul lui Michael Winslow de la Hard Rock Cafe. Ca idee, a fost o experienta care si-a meritat milionul (VIP) pe deplin.
Responsabil cu preludiul a fost Raul Ghebea, de la sector 7. A avut un numar chiar bun: prinde bine si stie sa exploateze auto-ironia inteligent. Apoi, momentul serii: Michaaaeeeel Winslooooooow! Cred ca am avut emotii, avand in vedere ca am constientizat ca e pe scena abia dupa cateva minute. Publicul: foarte receptiv.
Dupa jumatate de ora mi-a fost frica ca mi-am fracturat maxilarul de la atata ras. Apoi, ca sa nu mor de insuficienta respiratorie, am incercat sa ma desprind putin, sa incerc sa ii descopar trucul, sa gasesc un indiciu ca e uman. Nu e! E altceva. Omul asta are atata talent incat da pe dinafara. E reactiv, spontan si surpinzator de modest. Daca exista un punct G al rasului, Michael Winslow nu are nevoie de o harta ca sa il gaseasca.
Ca sa va faceti o mica idee despre ce s-a intamplat pe 25 martie la Hard Rock Cafe, imaginati-va epica poveste a lui Lassie, narata de un Morgan Freeman betiv, un concert Led Zeppelin, Hendrix si Tuna Turner (da, Tuna), voiceover peste filme vechi cu Bruce Lee si din Star Wars - si aveti doar cateva caramizi din intreaga structura a ceea ce inseamna numarul lui Michael Winslow.
Sa ne traiesti 1000 de ani, omule cu 1000 de voci!