Irelevant daca ati auzit sau nu pana acum despre danezul Lars von Trier, un cineast adulat si controversat deopotriva, care in 1995 expunea lumii alaturi de Thomas Vinterberg, o miscare cinematografica denumita Dogme 95.
Irelevant pentru ca ideea de a vedea sex din categoria nimfomanie pe o panza mare de cinema ne face sa fim cel putin curiosi. Si ne convinge, daca nu ne-au convins deja afisele care circula de luni bune cu imaginea orgasmica a personajelor principale, sa mergem sa vedem care e domne' treaba asta cu sexul in Nymphomaniac: Volume I (cronica aici).
Nu e chiar prima oara cand Lars vrea sa aprinda sau sa socheze simturile si imaginarul spectatorului, prin violenta, imoralitate, religie ori sex. Tineti-va bine, urmeaza un top care speram va va face macar curiosi sa (re)vedeti si alte filme ale regizorului danez.
1. In Breaking the Waves (1996) von Trier se juca cu sexualitatea si vinovatia chiar in sanul sfintei familii. Sotul paralizat (Stellan Skarsgard) gaseste solutia piperarii vietii conjugale la fel de paralizate, impingandu-si sotia sa faca sex cu alti barbati si apoi sa-i povesteasca. Asa ajungem la scena in care candida Bess (Emily Watson) se aseaza intr-un autobuz semi-gol langa un mosulica, caruia ii strecoara mana in pantaloni, masturbandu-l cu zel pentru a avea ce povesti sotului acasa.
2. Unul dintre cele mai puternice - atat stilistic, cat si ca mesaj - filme ale lui von Trier ramane Dogville (2003) cu o Nicole Kidman in rolul unei minunate Grace, din care vor musca coltii dezveliti ai unei umanitati decazute. Finalul e dintre acelea care taie respiratia: intregul oras este macelarit si incendiiat, de la copii, la fiinta iubita.
3. Antichrist (2009) este, dupa cum insusi regizorul a declarat, cel mai dark film al sau. Atat de dark incat drama unui cuplu care-si pierde copilul nesupravegheat in timpul unui banal sex conjugal in preajma masinii de spalat, e urmarita pana in panzele albe. Sau mai bine zis pana cand ea (Charlotte Gainsbourg) isi taie clitorisul cu o foarfeca ruginita intr-o cabana din padure...
4. Von Trier ne da si viziunea lui elegiaca in Melancholia (2011). Si ne da si o minunata si depresiva Kirsten Dunst care face sex la propia nunta, suflecandu-si rochia de mireasa, cu un barbat pe care-l tranteste pe o pajiste. Barbatul nu este, desigur, sotul, iar Dunst a luat premiul de interpretare la Cannes pentru rol (cronica aici).
5. Si ajungem la Nymphomaniac, filmul la care Lars ne invita sa avem o experienta colectiva de voyeurism, la cinema. Sunt voci care spun deja ca mai mult gura de von Trier, pentru ca, in tren, sau in pat, sexul din film nu e atat pe exploziv sau deviant cum se lasa sa se inteleaga. In asteptarea Volumului 2, sa rememoram cateva dintre scenele unde e posibil ca spectatorul sa tresara un pic mai mult in intunericul salii.
a. Dupa ce se culca in toaleta unui tren in miscare cu mai multi tipi, adolescenta Joe da atacul suprem: nu se lasa pana nu-i risipeste incarcatura unui tip insurat care-i marturiseste ca se grabeste spre casa ca sa conceapa un copil cu sotia. Apoi, ea zambeste si-si sterge delicat sperma de la gura.
b. Sexy-soft-porn sunt si proiectiile pe care batranul Seligman le are cu scolarita Joe care se masturbeaza cu chiloteii in vine, in timp ce arata la harta, sau se intinde pe catedra ori scaunul profului cu un imens echer intre picioare.
c. Poate cea mai tare scena a primei parti a filmului este stop-cadrul pe picioarele desfacute ale lui Joe printre care se zareste capul blurat al tatalui sau recent decedat. Ceea ce este clar insa este picatura dorintei care i se prelinge pe picior. Combinatia eros –thanatos checked!
d. Ah, dar asta nu e tot, in fiecare capitol al filmului veti avea parte de sex – in toate pozitiile si ipostazele arhicunoscute. Totusi declaratiile producatorilor filmului au confirmat faptul ca actorii au simulat, iar sexul real a fost facut de dublurile lor. Deci nu, nu-i vom vedea facand sex pe bune pe Shia LaBeouf sau Charlotte Gainsbourg, dar imaginatia poate zbura fara griji.