Urma, Lost End Found la 10 ani de la primul album si la ultimul concert din acest sezon

 

Zece ani au trecut de la (re)lansarea post Stuffstock-iană a primului lor material, Nomad Rhymes, atunci când Mani & co au cucerit Bucureștiul cu sunetele lor elaborate. Zece ani, trei albume, un bulevard și doar câteva străzi despart Urma din zilele noastre, din locuri precum Re:public, in care baietii au sustinut pe 3 iulie ultimul concert din acest sezon, de cea care ridica publicul în picioare în bătrânul Coyote Cafe.

 

 

 

 

O oră întârziere și o Hilda blondină și zâmbitoare care împarte cu dărnicie schnaps la doar 8 lei. Și brezel la alți 4. Merg de minune cu a doua bere și porția consistentă de așteptare febrilă. Zero regrete după ce Urma a urcat pe scenă. Una, două, trei melodii se aud până când toate discuțiile alunecă spre tăcere, iar murmurul încetează pentru a face loc tobelor, chitarelor și flautului. Se stă mai mult jos - pentru că sunt suficiente mese - dar se respiră muzică.

 

Cumva, între start și final se înghesuie două ore de muzică (și-ai zice că sunt suficiente, dar pofta vine mâncând, iar Urma dă rapid dependență). Cineva din public îi aprinde o țigară și, după un fum, Mani o ia de la capăt. Se aude Terminus, dar nici ei, nici noi nu suntem pregătiți să plecăm. Într-un final pierdut printre note, cei mai mulți se regăsesc lângă scenă, în picioare, aproape de Urma și de al lor Lost End Found.

 

 

• Tag-uri