The Grand Budapest Hotel / Hotel Grand Budapest este unul dintre acele filme care va va servi o portie zdravana de magie, in general si cinematografica, in mod special. Estetic ambalata si legata cu o fundita asemenea cutiilor cu prajituri de la Mendl's, cea mai rafinata cofetarie din film. De aceasta data, Wes Anderson, maestru al detaliilor pretioase si al esteticului cautat (vezi si Moonrise Kingdom) se inspira din cartile scriitorului austriac Stefan Zweig pentru a ne introduce in lumea fantezista a republicii alpine Zubrowka.
Din respect pentru autor, care este in prima scena un bust decorat intr-un cimitir, devenind apoi bunic-prezentator si in sfarsit narator, deschidem intai de toate o carte cu coperta stralucitoare, The Grand Budapest Hotel. Ne va ajuta o fetita care o va citi pe o banca din cimitir, iar metafictiunea ne va conduce undeva in Alpi prin 1932, unde fulguieste neincetat si unde, pe un pisc, se inalta Grand Budapest Hotel.
Dar inainte de a-l descoperi in toata spendoarea, facem cunostinta cu autorul (Jude Law) care se cazeaza in anii '60 in acelasi hotel devenit intre timp o umbra palida a faimei de altadata. Intalnirea sa cu batranul proprietar al hotelului, domnul Moustafa, si invitatia pe care acesta i-o lanseaza la cina sunt puse sub semnul destinului si devin pretextul perfect de a ne aseza cat mai confortabil in fotolii pentru a auzi povestea.
Asadar totul incepe in 1932, anul in care, de-abia un hamal, Zero Moustafa (F. Murray Abraham/Tony Revolori) il cunoaste pe faimosul domn Gustave H. (Ralph Finnes), concierge-ul hotelului si cel care da de fapt viata acestui loc frecventat de protipendada europeana dar al carui proprietar ramane un mister.
Dar cum ajunge tanarul Moustafa de la zero la proprietarul hotelului? Si de ce e atat de faimos si de apreciat domnul Gustav H? Ei bine, pentru asta, va trebui sa-l urmati pe Anderson in demersul sau livresc de impartire a filmului pe capitole si intr-o aventura care va implica iubiri pana la moarte si chiar dincolo de ea, crime, tablouri furate, semnificative calatorii cu trenul, inchisoare si mult parfum. Adica joaca si joc care transforma un film, in care nu inceteaza sa ninga ca-n povesti, intr-o desavarsita carte postala.
Si ar mai fi finetea si eleganta lui Ralph Finnes in rolul carismaticului domn Gustav H., dar si bucuria sincera care se revarsa dinspre rolurile mici si savuroase semnate: Mathieu Amalric, Adrien Brody, Willem Dafoe, Jude Law, Bill Murray, Edward Norton, Saoirse Ronan, Lea Seydoux, Tilda Swinton, Owen Wilson, Florian Lukas etc. E ca si cum Anderson ne-ar oferi o imnesa cutie cu bomboane de ciocolata, pentru a ne convinge ca magia inca exista, dupa ce se stinge lumina in sala de cinema. Ah si inca ceva, e comedie, v-ati prins, nu?
Click pe foto pentru marire
Foto: The Grand Budapest Hotel FB
Cel mai convingator actor / actrita: Pentru prima oara vom acorda acest premiu intregii distributii a filmului, fara exceptie
Cea mai tare faza: Umorul care instoteste in permanenta actiunea, imaginea prelucrata in nuante diferite, de la carte postala, la animatie
Puncte slabe: Dureaza prea putin. Are acel tip de magie, fantezie si umanitate pe care ni le dorim in realitate, chiar si cand uitam asta
De ce merita sa-l vezi: Estetic, imaginatie, umor, imagine
Cu cine mergi sa-l vezi: in gasca
Nota OM: 5 stele din 5